Amama a fost frumoasa fizic, o frumusete care era manifestarea frumusetii sale interioare, a frumusetii spirituale si a profundei ei demnitati. Ochii ei aveau o culoare speciala, dificil de descris, poate albastru-deschis, poate mai degraba acvamarin sau verde primavaratic. Oamenii frumosi pot fi intimidanti sau dificil de apropiat, dar nu si ea. Unul dintre multele lucruri pe care amama mi le-a spus a fost sa nu imi fie frica sa-mi arat afectiunea sau sa-mi pese de anumite lucruri. Ea stia cum sa-si apropie oamenii si sa le arate afectiune intr-un mod gratios si sincer, indiferent de cine erau acei oameni, ori de culoarea lor. Principesa Margareta a Romaniei