In unele momente, mintea omeneasca depaseste atat limitele simturilor, cat Si pe cele ale gandirii obimuite, intrand pe taramul altor realitati. Pentru minte, visele in sine constituie realitati solide, precum starea normala de veghe. In vis, ca in starea de veghe, percepem o multitudine de sentimente emotii, precum situatii de o realitate de necontestat, care ne influenteaza modul de comportament forta vitals. Numai ca, atunci cand ne trezim, ne dam seama ca totul a fost doar o iluzie. Mintea, care in sine este un instrument, ajunge, prin puterea pe care i-o acordam in mod inconstient, sa ne subjuge sa ne manevreze dupa propriile inchipuiri, facand acest lucru inclusiv in somnul cu vise. Insa, in somnul adanc mintea nu mai este prezenta, iar atunci cand ne trezim nu mai avem nimic care sa ne arninteasca de acea perioada. Totusi, chiar in somnul adanc exists ceva care ne insoteste, facandu-ne sa intuim ca existam chiar si in acea perioada in care mintea este absenta.

Dupa cei 10-12 ani ghidati de o persoana a carei identitate a ramas chiar si acum necunoscuta, realizand care este adevarata noastra natura, toate aceste metode si tehnici aplicate de mine si scrise aici in carte mi se par inutile. Insa imi dau seama ca la acel moment daca mi-ar fi spus doar atat: "Stii ca existi?", "Esti constient ca existi?" si "Ai avut vreun moment in care nu ai existat?", nu cred ca as fi inteles nimic si simplitatea adevaratei mele naturi (care este si a voastra) ar fi fost, ca de obicei, trecuta cu vederea de minte.