Desi despre cel mai talentat cineast din spatiul autohton s-a scris mult, fenomenul Loteanu nu a fost cunoscut in toata amploarea temperamentului artistic, care a surprins cele mai profunde manifestari ale sufletului etnic. Intru depasirea „insuficientei exegetice”, a fost elaborat un studiu complex si modern, care se axeaza pe dialogul interior dintre analiza filmologica a operei cinematografice si psihanaliza biografiei artistului. Un asemenea demers polivalent detine un scop dublu: evidentierea originalitatii discursului loteanian, care a avut un impact vadit la imbogatirea limbajului cinematografic, dar si relevarea dramei umane a unui creator de sorginte romantica. Structura monografiei este axata pe miturile calauzitoare ale creatiei lui Loteanu: mitul eternei revolutii, mitul eternei reintoarceri, mitul eternei libertati, mitul eternului feminin, mitul geniului. Scopul major – dezvaluirea polifonismului exceptional al operei maestrului, scoaterea in relief atat a raportului dintre film si alte arte, cat si a relatiei deosebit de tensionate in cadrul dicursului neoromantic a triadei „prototip-autor-interpret”. Pentru prima oara, a fost reexaminata si reevaluata cea mai complexa etapa a creatiei lui Loteanu – emigrarea la Moscova, constientizand impactul destinal al parasirii patriei regasite si vicisitudinile dramatice ale asimilarii intr-un nou context etno-cultural. In concluzie, se evidentiaza aportul regizorului–poet la infiriparea si la maturizarea neoromantismului cinematografic in contextul filmului universal, semnaland fenomenul cristalizarii miturilor personale ale maestrului de o rezonanta aparte in spiritualitatea nationala.