Emil, Profesorul, Pony Hutchen, micul Vineri si Gustav, prietenii din Emil si detectivii, se reunesc acum datorita Profesorului, care ii invita in vacanta la casa lui de la Marea Baltica.

Intalnirea celor cinci prieteni se dovedeste a fi mai mult decat o simpla excursie pentru relaxare si joaca. Peripetiile prin care vor trece tinerele personaje le vor cere din nou istetime si curaj, dovedind o data in plus valoarea prieteniei adevarate.

Baiatul strabatu piata pietruita si se opri langa sergent.
- Hei! striga acesta. Ma cauti cumva pe mine? 

- Da, domnule Jeschke, adica voiam sa zic Heinrich, raspunse Emil. Voiam sa te intreb ceva. Un prieten al meu din Berlin a mostenit o casa la Marea Baltica si m-a invitat acolo in vacanta mare, Merg si bunica si Pony Hiitchen. 

Domnul Jeschke il batu usurel pe Emil pe umeri.
- Te felicit din toata inima. E strasnic!
- Nu-i asa?
Sergentul il privi dragastos pe viitorul sau fiu vitreg.
- Imi dai voie sa-ti fac cadou banii de drum?
Emil clatina din cap cu putere.
- Am cecuri.
- Pacat.
- Nu, Heinrich, eu venisem pentru altceva.
- Pentru ce?
- Ma gandesc la mama, stii? Daca n-ar fi fost tocmai ieri... Vreau sa spun ca... altfel n-as fi lasat-o cu niciun pret singura. Plec numai daca imi promiti hotarat ca ai sa petreci in fiecare zi cel putin o ora la dansa. O cunosc foarte bine si n-as vrea sa se simta singura.

Emil facu o pauza. Viata e uneori atat de grea.
- Trebuie sa-mi dai cuvantul tau de onoare ca ai porti de grija. Altfel nu plec.
- Iti promit pe cuvant de onoare sau fara cuvant de onoare, cum vrei, baiete.
- Atunci e in regula, zise Emil. in fiecare zi. Nu-i asa? Bineinteles ca am sa-i scriu si eu foarte multe scrisori, dar scrisul nu Inseamna nimic. Trebuie sa fie totdeauna cineva langa ea, pe care sa-l iubeasca."