Eminescu, mirunsa frunte. In viziunea scriitorului Valeriu Anania
Eminescu, mirunsa frunte. In viziunea scriitorului Valeriu Anania
Eminescu, mirunsa frunte. In viziunea scriitorului Valeriu Anania. Eseuri
... una din sursele de inspiratie ale celebrului poem Luceafarul este prologul Evangheliei dupa Ioan; analiza textului - cel definitiv si cel din variantele de lucru - ne permite sa conchidem ca Hyperion este o entitate increata, din vecie coexistenta cu Parintele sau partas cu Acesta la crearea lumii, intrupat cu menirea de a lumina fapturile si in imposibilitate ontologica de a-si parasi conditia divina; in el se concentreaza cei doi poli ai prologului ioanic, Logosul primordial si Logosul incarnat, ultimul putand deveni - asemenea lui Iisus-omul din gradina Ghetsimani - subiectul unei drame existentiale ce se cere depasita. Fireste, prin aceasta nu urmarirn "increstinarea" poemului, ci doar revelarea faptului ca, asemenea marilor scriitori ai lumii, Eminescu a gasit in universul crestin un filon de aur pentru marea sa poezie. - Valeriu Anania
... una din sursele de inspiratie ale celebrului poem Luceafarul este prologul Evangheliei dupa Ioan; analiza textului - cel definitiv si cel din variantele de lucru - ne permite sa conchidem ca Hyperion este o entitate increata, din vecie coexistenta cu Parintele sau partas cu Acesta la crearea lumii, intrupat cu menirea de a lumina fapturile si in imposibilitate ontologica de a-si parasi conditia divina; in el se concentreaza cei doi poli ai prologului ioanic, Logosul primordial si Logosul incarnat, ultimul putand deveni - asemenea lui Iisus-omul din gradina Ghetsimani - subiectul unei drame existentiale ce se cere depasita. Fireste, prin aceasta nu urmarirn "increstinarea" poemului, ci doar revelarea faptului ca, asemenea marilor scriitori ai lumii, Eminescu a gasit in universul crestin un filon de aur pentru marea sa poezie. - Valeriu Anania
(in poem) Valeriu Anania il vede pe Eminescu in ipostaza (poetica) de Prag Deschis, ca pozitie funciara (si profetica) a poetului de geniu, "Luceafar", dar si "Parinte" al natiei (Cu cat esti mai Luceafar, cu-atat esti si Parinte - starea a saptea). Traind in nemurire (print de roua rourat in moarte vie - treapta a doua), Eminescu-Poetul, prin al carui cuvant testamentar (printr-o carte ni te dai - treapta a noua) s-au ingemanat ale Pamantului si ale Cerului, el ajungand sa intruchipeze astfel Poezia (treapta a noua), a fost si ramane investit divin ("Mirunsa frunte" si, ca atare, Logos in treapta lui inalta - treapta a noua), dobandind vibratie sacrala intru care neamul sau are de vietuit "prin ere" . "Pragul Deschis" este prag de sfintenie.
... sorgintea divina a Poeziei/logosului poetic-uman, cu care se identifica Poetul si exercitarea ei in "ipostaza christica" purtand pentru oameni si intre oameni Cuvantul dumnezeiesc confin, este o expresie subiacenta a intalnirii omului poetic cu Dumnezeu, o intalnire perpetua si lucrativa prin ere, antrenand cu sine neamul receptiv al poetului. (...)... la "sanctificarea" populara exprimata arghezian, Valeriu Anania a adaugat "Eminescului"/si lui Eminescu, in acest "imn", cu deschiderea argumentului teologic, un prag de sfintenie in planul intalnirii poetului cu Dumnezeu pe dimensiunea onto-poetica eterna. - Ioan St. Lazar
Descrierea produsului
Eminescu, mirunsa frunte. In viziunea scriitorului Valeriu Anania. Eseuri
... una din sursele de inspiratie ale celebrului poem Luceafarul este prologul Evangheliei dupa Ioan; analiza textului - cel definitiv si cel din variantele de lucru - ne permite sa conchidem ca Hyperion este o entitate increata, din vecie coexistenta cu Parintele sau partas cu Acesta la crearea lumii, intrupat cu menirea de a lumina fapturile si in imposibilitate ontologica de a-si parasi conditia divina; in el se concentreaza cei doi poli ai prologului ioanic, Logosul primordial si Logosul incarnat, ultimul putand deveni - asemenea lui Iisus-omul din gradina Ghetsimani - subiectul unei drame existentiale ce se cere depasita. Fireste, prin aceasta nu urmarirn "increstinarea" poemului, ci doar revelarea faptului ca, asemenea marilor scriitori ai lumii, Eminescu a gasit in universul crestin un filon de aur pentru marea sa poezie. - Valeriu Anania
... una din sursele de inspiratie ale celebrului poem Luceafarul este prologul Evangheliei dupa Ioan; analiza textului - cel definitiv si cel din variantele de lucru - ne permite sa conchidem ca Hyperion este o entitate increata, din vecie coexistenta cu Parintele sau partas cu Acesta la crearea lumii, intrupat cu menirea de a lumina fapturile si in imposibilitate ontologica de a-si parasi conditia divina; in el se concentreaza cei doi poli ai prologului ioanic, Logosul primordial si Logosul incarnat, ultimul putand deveni - asemenea lui Iisus-omul din gradina Ghetsimani - subiectul unei drame existentiale ce se cere depasita. Fireste, prin aceasta nu urmarirn "increstinarea" poemului, ci doar revelarea faptului ca, asemenea marilor scriitori ai lumii, Eminescu a gasit in universul crestin un filon de aur pentru marea sa poezie. - Valeriu Anania
(in poem) Valeriu Anania il vede pe Eminescu in ipostaza (poetica) de Prag Deschis, ca pozitie funciara (si profetica) a poetului de geniu, "Luceafar", dar si "Parinte" al natiei (Cu cat esti mai Luceafar, cu-atat esti si Parinte - starea a saptea). Traind in nemurire (print de roua rourat in moarte vie - treapta a doua), Eminescu-Poetul, prin al carui cuvant testamentar (printr-o carte ni te dai - treapta a noua) s-au ingemanat ale Pamantului si ale Cerului, el ajungand sa intruchipeze astfel Poezia (treapta a noua), a fost si ramane investit divin ("Mirunsa frunte" si, ca atare, Logos in treapta lui inalta - treapta a noua), dobandind vibratie sacrala intru care neamul sau are de vietuit "prin ere" . "Pragul Deschis" este prag de sfintenie.
... sorgintea divina a Poeziei/logosului poetic-uman, cu care se identifica Poetul si exercitarea ei in "ipostaza christica" purtand pentru oameni si intre oameni Cuvantul dumnezeiesc confin, este o expresie subiacenta a intalnirii omului poetic cu Dumnezeu, o intalnire perpetua si lucrativa prin ere, antrenand cu sine neamul receptiv al poetului. (...)... la "sanctificarea" populara exprimata arghezian, Valeriu Anania a adaugat "Eminescului"/si lui Eminescu, in acest "imn", cu deschiderea argumentului teologic, un prag de sfintenie in planul intalnirii poetului cu Dumnezeu pe dimensiunea onto-poetica eterna. - Ioan St. Lazar
Detaliile produsului
