"Inteleg bine ca in toti anii astia am gresit, ca atitudinea mea nu a fost cea potrivita, ca se puteau face treburile si altfel. Dar mai pot schimba trecutul? Nicicum, poate doar sa il falsific, sa il prezint altfel celor ce vor citi sau vor afla despre mine in viitor. Ce pot sa mai fac acum? Plecarea nu a fost niciodata o varianta pentru mine. Eu sunt episcop in Biserica lui Hristos. Am muncit atat de mult pentru a ajunge aici. Daca nu mai sunt episcop atunci cine sunt eu? Sunt eu calugar? N-as accepta niciodata sa ma calareasca nu stiu ce amarat de staret cu cinci clase? Sunt eu preot? Eu sunt mai mult decit un preot, pentru ca am plinatatea harului. Sa ajung episcop retras? Nu as dori nimanui asa ceva. Au mai fost cazuri, dar ce viata au dus? Le-a fost bine? Nu, au suferit cumplit. Cel mai greu este atunci cand cazi, si cu cat caderea e de mai sus cu atat e mai dureroasa. Apoi dupa atata efort si atatea sacrificii sa pierd totul? Nu, niciodata! Voi face totul sa rezolv si asta. Ce schimbare stranie? Eram sigur pe tot, pe viitorul meu, aveam aliati puternici si cum s-a schimbat situatia. Sunt singur si fara apa rare in fata preotilor. Dusmanii mei au devenit preotii. Da, ei sunt dusmanii mei. Le va veni si lor randul, sunt eu convins de asta. Dumnezeu nu doarme."
 

"Mi-e scarba si mi-e rusine de mine. Mi-e scarba de frica mea. De ar s,ti ceilalti cat imi e de frica? De ar privi in interiorul meu ar vedea micimea mea, imaturitatea, deseori prostia. De ar vedea intunericul din mine m-ar sfasia, ar sari pe mine asemeni cainilor care simt slabiciunea celor din fata lor. Poate de aceea am fost tot timpul asa de dur, de agresiv. M-am temut ca nu cumva sa-mi cada masca si sa mi se vada chipul had si slab. Sunt slab .si fricos, dar ceilalti nu stiu asta. Nu, nu voi ceda! La fiecare lovitura eu voi lovi si mai tare, chiar de arfi sa pierd totul. Nu merita arat slab, asta ar fi lucrul cel mai ingrozitor."