Pe EL l-am intalnit la poalele Muntelui sacru Kogaion. Canta din tulnic, de aceea l-am numit "Tulnicerul". EU aveam bratele incarcate cu flori de liliac roz si umblam desculta pe Campia Sarmisegetuzei, cautand urmele stramosilor. De aceea "Tulnicerul" m-a numit "Lili da Costa". (Liliacul ce creste pe stanca). Atunci, doar ne-am privit, nu ne-am vorbit.
Am fugit de unde am venit, dar soarta a facut sa aud cantecul tulnicului si am gasit la usa casei o epistola pe care scria: "Parul tau avea aroma merelor de padure proaspat culese din poienile de sub varful Kogaionului, sau poate buchetul de sanzaiene. Ochii tai sunt rupti din ochii mei, imi dau seama pentru ca am marit de sute de ori in suflet imaginea ta". Mi-am amintit cerul albastru de deasupra muntelui Kogaion si buchetul roz al florilor de liliac. Am hotarat sa-i raspund epistolei pe care EL, s-a semnat TUL, iar eu m-am semnat LIL. Asa a luat nastere "Epistolar Albastru-Roz". Este o corespondenta in versuri intre 12 mai 2010 - 29 noiembrie 2015. Nu am vrut sa fie gasita de altii, sa-i dea o falsa interpretare. De aceea, am hotarat sa o public asa cum ne-am scris. - Gabriella Costescu

Fragment din cartea "Epistolar Albastru - Roz" de Gabriella Costescu

"M-ai intrebat, iubito, DA sau NU?

Unde este cerul albastru? Mai este sau nu mai este cerul albastru? Spune-mi da sau nu!
Unde sunt stelele? Eu nu le mai vad. Mai sunt galaxii si sori sau s-au ingropat toate intr-o gaura neagra?
”Spune-mi da sau nu!” Asa ma intrebai.
Eu iti raspund:
Cerul albastru este la fel de albastru, doar ca este dincolo de nori. Tu vezi norii, numai norii, uita-te dincolo, te uiti prea aproape. Crede ca dincolo este nemarginirea albastra la fel de albastra ca intotdeauna. Acum nevazuta intinderea albastra dar nestramutata in acelasi timp. Soarele ziua si stele noaptea sunt la locul lor. Asteapta doar sa treaca nebuloasa din fata lor.
Cand se freamata fregata printre valuri cat casa, si cand vantul spulbera spuma de pe crestele de apa furioasa, este greu sa spui daca esti jos sau sus. Cand spui jos esti aruncat in sus si cand spui sunt sus, te prabusesti in haul dedesubt. Atunci ce mai este da sau nu?
Intre da si nu este un spatiu larg al framantarii si furtunilor. Lasa-ma sa ajung cu picioarele pe pamant si atunci va fi mai simplu de raspuns intrebarilor simple. Cand totul e tulbure in jur, lucrurile nu mai sunt clare.
Intre amintiri si sperante este viscolul, ceata si eclipsa de luna plina. Dar luna ramane intreaga chiar si la eclipsa totala.
Si tu ma intrebi, iubito: DA sau NU?
Raspunsul este tu esti da si eu nu sunt nu.
Tine minte 2 de DA!
Tul4Lil"