Din anii 2000, ascensiunea liderilor de mana forte a devenit o caracteristica principala a politicii globale. Epoca liderului cu mana de fier a inceput cu venirea la putere a lui Vladimir Putin in Rusia. In SUA, desi a pierdut alegerile din 2020, Donald Trump continua sa fie influent. Prin Xi Jinping si Narendra Modi, China si India, superputerile emergente ale secolului XXI, au cazut amandoua prada politicii autoritare. La granita estica a Uniunii Europene, Turcia are in frunte un lider de factura similara. Iar prin Viktor Orban si Jaroslaw Kaczynski, stilul autoritar in politica si-a facut intrarea si in UE. In America de Sud, Jair Bolsonaro si Andres Manuel Lopez Obrador, desi sunt de culori politice complet diferite, se incadreaza amandoi in sablonul liderului autoritar. Cel mai adesea, astfel de lideri sunt nationalisti si conservatori din punct de vedere cultural. In tara, pretind ca iau apararea poporului impotriva elitelor "globaliste". In strainatate, pozeaza drept intruchiparea natiunilor pe care le conduc. Oriunde merg, incurajeaza un cult al personalitatii. Instinctele lor ii plaseaza deasupra legii si a institutiilor, pe care deseori le nesocotesc. Politica lor se dezvolta pornind de la o retorica a fortei. Pe 24 februarie 2022, retorica aceasta s-a transformat in realitate odata cu invadarea Ucrainei de catre Rusia, care a declansat cel mai grav conflict armat desfasurat in Europa din 1945 incoace.