Avand ca motto un aforism apartinand lui Cioran („Dumnezeu este intervalul dintre doua batai ale inimii“) cartea lui Samuel Pascariu poarta un titlu ofertant, dar si derutant totodata („Eroare“), incarcatura ei de suavitate si delicatete nefiind taman conforma nihilismului si pesimismului caracteristic operei marelui filozof de la Rasinari. „Pana acum, oamenii n-au gasit un alt drum spre adevar decat greseala“, spunea Nicolae Iorga, iar autorul prezentului volum pare a-si asuma asta, versurile sale, in opozitie cu moda zilei, ilustrand in dulcele stil clasic al rimei, un traseu sentimental initiatic sortit prin definitie a fi sinuos, incarcat de o neinchipuit de frumoasa suferinta. „Te-as iubi,/Dar n-as iubi./Suferinta,/ Chin,/Destin“, spune el intr-unul din fragmentele acestui exercitiu de sinceritate tinereasca, intreg volumul stand sub semnul iubirii, fiind mai mult o stare decat o carte, a carei calitate esentiala este franchetea trairii, nedisimulata in spatele unor artificii artistice. Declaratii de dragoste, parca desprinse dintr-un jurnal intim versificat ascuns vederilor altora, temeri nedeslusite ale unui viitor fara fiinta draga, accese de gelozie (undeva se pomeneste de o adevarata catastrofa), o multime de intrebari inocente sau incarcate de oarece gravitate – acestea sunt componentele unui demers care poate fi si depersonalizat, apartinand unei generatii in cautarea propriului sens. Iubirea poate fi, neindoielnic, acesta. - Mihail Soare