In traducerea lui Gellu Naum

 

La treizeci si cinci de ani, Stendhal o cunoaste pe Matilde Dembowski, de care se indragosteste fulgerator. Respins de femeia adorata, isi propune sa scrie o carte in care sa faca o analiza „exacta si stiintifica” a iubirii. Astfel ia nastere eseul Despre dragoste. Pornind de la o tipologie a iubirii cu patru categorii – iubirea-pasiune, iubirea-capriciu, iubirea fizica si iubirea din vanitate –, Stendhal descrie procesul de „cristalizare” prin care indragostitul ajunge la „iubirea perfecta”. Rezultatul este o carte unde consideratiile obiective au pe alocuri o profunda amprenta personala, unde poezia si anecdota se impletesc cu psihologia, iar vocea filozofului e acompaniata de aceea a indragostitului.