„In 1990 si la inceputul anului 1991, regimul din Romania se confrunta cu mari tulburari interne. Emigranti proeminenti au sustinut opozitia din tara, care cistiga teren. Dupa asasinarea lui Culianu, opozitia a devenit intr-adevar mai sovaitoare. Crima a coincis cu declansarea unei salbatice campanii nationaliste, antimonarhice si in general instigatoare, in presa oficiala si in cea extremista din tara. Putem sa o vedem ca pe inceputul singeros al unei serii de «actiuni» planificate, care au dus la mineriada din septembrie 1991. La doar trei luni dupa crima, mineriada a rasturnat aripa reformista a guvernului. Iar Iliescu, singur, a cistigat alegerile...” (Ted Anton)