Asa cum imi place sa spun de fiecare proiect al meu, aceasta carte s-a nascut din joaca, din prea-plinul nebuniei mele de actor, din prea multa spontaneitate si dorinta de a oferi celor din jur parti de suflet.

De-alungul timpului am refulat si ceva texte mai putin artistice, mai putin academice, mai putin teoretice. Asa reuseam sa imi inabus uneori mahnirile izvorate din nedreptatile din jur. Am scris si tot am scris, pana cand, am realizat ca au devenit multe fisiere adunate in felurite foldere pe calculatorul de lucru. In munca pentru doctorat ele au devenit suparatoare pentru ca ma incurcau lovindu-ma de ele tot timpul in cautarile textelor pentru articole academice, sau cele menite pentru cercetarea in domeniul teatrului. Incercand sa mi le ordonez si sa le mut, pentru a nu ma mai perturba, mi-am dat seama ca ele sunt destul de consistente si multe. Asa ca am inceput sa le pun in ordine intr-un singur fisier pana cand am reusit sa le transform intr-o carte. Apoi, cerand parerea colegilor de breasla si prietenilor de suflet, doamnei Cristina Deleanu si domnului Eugen Cristea, mi-a rasarit o noua idee. Aceea de a publica impreuna. Asa ca, nici nu am terminat bine intrebarea si raspunsul a venit spontan. Acum volumul propus initial aproape ca si-a dublat numarul de pagini.

Aceasta carte nu emite pretentiile vreunui studiu academic, sau vreo creatie artistica aparte. Este doar o culegere de texte in care, la un moment dat, fiecare dintre noi si-a exprimat gandurile, nemultumirile, bucuriile, tristetile, revoltele, experientele s.a.m.d. Ele nu au fost gandite neaparat pentru a fi publicate undeva. Poate doar cateva dintre ele, in special cele ale doamnei Cristina Deleanu - aceasta Actrita deosebita si sensibila, a carei profunzime va indemn sa o remarcati nu doar din aceste scrieri, ci si din creatiile absolut exceptionale realizate in teatrul si filmul romanesc.  Aici fac referire strict la cei tineri, pentru ca cei mai trecuti de avantul tineretii cu siguranta au trait foarte multe emotii impartasite de dansa in filmele in care a creat, sau pe scandura teatrului.

Eugen Cristea... Eugen Cristea - acest cucernic actor pe care l-am cunoscut in teatru (avandu-l partener de scena de pe vremea cand aveam abia paisprezece ani) ca un om galant, modest, sugubat si foarte profesionist, il veti descoperi acum un pic diferit. Personal, l-as asemui acum cu tinerii furiosi. Vesnic parca nemultumit (pe buna dreptate) fata de nedreptatile din jur, nu mai ajunge sa se bucure de realizarile (deloc putine) din cariera sa artistica.

Totul parca ne sufoca. Si, nevorbiti dinainte, am constatat impreuna ca fiecare dintre noi a simtit si simte cumva la fel. E prea multa nedreptate, prea multa dezumanizare in jurul nostru. Dar nu trebuie sa disperam. Personal cred foarte tare in puterea exemplului. Si mai cred ca in fiecare dintre noi e ceva bun, insa neputintele ne ratacesc pe cai nu tocmai bune. Deaceea educatia, cultura, emotia inaltatoare a artei trebuie sa primeze in vietile noastre, pentru ca numai prin educatie putem sa reusim sa fim civilizati si buni, iar prin arta sa ajungem sa fim desavarsiti. Trebuie doar sa depasim acest trend al bogatiei inchipuite, al aparentelor lipsite de esente, al acestui "glamour" al retelelor sociale, al acestei "corectitudini" extremiste care ne distanteaza si ne obliga sa nu mai fim umani intre noi. Nu ni se mai permite sa gresim, nu ni se mai permite sa fim noi: oameni imperfecti.

Aceasta "globalizare" parca ne-a luat mintile tuturor ajungand sa nu mai credem in nimic, ci doar in tehnologie si progres cu orice pret. Latura spirituala parca este uitata, iar viata noastra este lasata in bratele ipocrite ale unor noi autointitulati "guru" (influenceri) a cunostintelor despre aproape orice. Isteria maselor din regasirea lor in lucrurile materiale si facile nu este altceva decat consecinta inlaturarii oamenilor cu adevarat eruditi. Capacitatile intelectuale nu mai sunt "la moda", avem acum calculatoare care sa gandeasca in locul nostru.

Lucrurile sunt mult mai profunde decat le constientizam. Aceste framantari sunt expuse parca obsesiv de catre noi in nenumaratele randuri ce s-au compus in aceasta carte de eseuri. Despre intrebarile pe care ni le punem fiecare dintre noi pentru a ne explica de ce se intampla in jurul nostru lucruri care nu ne plac. Cum putem schimba lumea in bine fiecare dintre noi? Noi, artistii, suntem vinovati in vreun fel? Avem noi puterea de a face mai mult? Nu stim. Vreau doar sa va asigur ca (cel putin noi trei) incercam din rasputeri sa oferim neconditionat atat pe scena, in viata artistica, cat si in plan personal, a vietii noastre private.

Iar daca revoltele noastre vi se par exagerate, repetitive, va spun doar ca ele vin din frustrare, din neputinta noastra ca oameni, ca artisti, de a nu va putea oferi mai mult dumneavoastra, publicului. De a nu putea oferi lumii schimbarea de care are nevoie pentru a trai armonia perfecta. Ne dorim o lume mai buna, o Romanie mai unita, mai demna, mai cinstita, mai educata, mai iubitoare fata de aproape, mai vrednica fata de aceasta Gradina a Maicii Domnului, de acest minunat spatiu in care locuim impreuna.

Va invit asadar sa parcurgeti gandurile a trei actori care isi doresc, se intreaba, se framanta si se zbat sa fie mai mult pentru cei din jurul lor. - Daniel Nitoi