"Vestea proasta este ca limbajul public se degradeaza incontinuu. Bunaoara, inclinatia barbatilor romani, indiferent de clasa, virsta ori educatie, de a-si invoca public organul genital, te miri cind si te miri unde, ca si cum altminteri s-ar sufoca, pare cu totul si cu totul de neoprit.
Vestea buna este ca, in ciuda tuturor acestor vicisitudini, poezia isi continua opera de slefuire a moravurilor, inceputa pe aceste meleaguri acum mai bine de un secol si jumatate. Fie ca isi „povesteste" propriile sentimente (Amalia. Manual pentru incepatori), fie ca isi propune sa capteze emotiile si experientele celorlalti (Espresso lung, fara zahar), Silviu Dudescu demonstreaza cum, in momentele celei mai intense pasiunii, ca si in cele ale maximei descumpaniri, iti poti pastra gratia si eleganta. Adica, intr-un anume sens, discret dar esential, demnitatea." (CAIUS DOBRESCU)
Fragment din volum:
“Estera si viata
Estera e plinuta si viseaza la o iubire perfecta.
Aceasta iubire e compusa din ea si un el - o masinarie simpla, la prima vedere.
Estera uraste infidelitatea, dar nu se da in laturi sa cocheteze cu majoritatea barbatilor, chiar are o atractie vicioasa pentru barbatii insurati - e ca si cum, spune ea, ai manca cirese de peste gard.
Estera are ochii verzi si sanii ca doi pepeni, din care orice barbat si-ar putea potoli atat foamea, cat si setea.
Cand a intalnit barbatul perfect, Estera l-a lasat acasa, cu copiii, si a iesit in oras sa-si consume pasiunea. In timp ce barbatul perfect spala vasele, sanii Esterei lustruiau cu gingasie obrajii unui barbat aspru si tatuat.
Estera se intoarce-acasa inainte de miezul-noptii, in casa stralucitor de curata. Isi priveste cu duiosie copiii dormind in camera lor, ii pupa usor, apoi isi inveleste cu o patura sotul adormit in fata televizorului."