Volumul prezinta succint principalele notiuni aplicate in cadrul studiului aprofundat, la nivel academic universitar, al disciplinei care studiaza frumosul: estetica. Notiunile au fost coroborate cu cele necesare unei discipline inrudite, Interpretari comparate, care foloseste notiunile de baza ale esteticii. Sunt aduse in prim plan elementele de baza ale intelegerii unuia dintre cele mai complexe domenii interdisciplinare in care fiinteaza arta sunetelor: o introducere cuprinzatoare explica definirea esteticii, obiectivele cursului si metodele de studiu aplicate. Valoarea estetica si categoriile estetice principale sunt parcurse cu exemplificari muzicale, iar etapele fenomenului estetic sunt aprofundate astfel: creatie si creator (despre opera de arta si artist, despre originea si functiile artei), interpretarea artei (continut si forma in interpretare, elemente nationale si universale in arta), receptarea artei (aprecierea, comunicarea, gustul si idealul estetic, atitudinea estetica). Cel de-al doilea mare capitol este dedicat interpretarilor comparate, o disciplina care ofera un argument (de ordin comparativ, deosebit de eficient in invatare) in favoarea aprofundarii datelor interpretarii (vocale, instrumentale sau mixte). Este analizat conceptul de interpretare in viziunea a doi mari dirijori ai veacului ai XX-lea: Sergiu Celibidache si Wilhelm Furtwangler. Studiile de caz completeaza prezentarea realizata.