Lao Tse, natura contemplativa, a vazut totul prin vizorul unei experiente seculare, intelegand ca ceea ce cauta oamenii sunt nimicuri ce-i obosesc, ducandu-i prematur spre mormant. Omul, in viziunea sa, trebuie sa se detaseze de tot ce-l falsifica si-l turmenteaza, traind acea viata alba ca o panza de in si opaca, precum un spion. Ii spune omului sa fie simplu, modest, sincer, bland, discret, misterios, fara dorinte, sa se implice prin neimplicare, sa-si taca discursul si sa renunte la armura vanitatii, trimitand propriul eu departe, sa nu-l mai poata ajunge, traind doar in acord cu Natura. Retras, inteleptul oriental a inteles ca lumea, tipat ce sperie cocorii, nu va ajunge la linistea pura decat daca se scade pe ea insasi, lasandu-l pe magicul Tao (Dao) sa potoleasca indarjirile, sa lumineze bezna si sa dea alt gust amarului.

Tao e pomenit de toti, ramanand insa vesnicul si misteriosul Tao, desi numit, numele este el insusi ceva nedefinit, Creatorul Cerului si al pamantului Muma celor cate exista. Necuprins de vreo dorinta. in stare sa te tulbure, ii admiri taina. Ghidat parca de un nou impuls, ii vezi chipul rasfrant in zeci de feluri. Tao se arata si nu se arata apare si e mereu altfel numit, el este Misterul absolut poarta spre toate sensurile.