Omul a devenit prea puternic pentru a se putea ignora. Iar lumea in care s-a scufundat, pe masura ce si-a construit-o, imprumuta deja prea mult din propria-i nesabuinta. Pe cat de abila, pe atat de putin inteleapta se dovedeste fiinta umana, izolata de plenitudinea existentei prin lumea crescuta ca o carapace ce protejeaza, dar si deconecteaza totdeodata. Numai asa ar putea fi explicata discrepanta dintre abilitatea cu care omul intelege sau stapaneste lumea exterioara imediata si incapacitatea, notorie deja, de a se intelege pe sine sau de a contempla existenta in unitatea ei profunda. Abilitatea omului vine de la lumea sa, care il protejeaza, iar incapacitatea de la aceeasi lume care il deconecteaza. Eseurile ce urmeaza cauta calea care poate proteja fara sa deconecteze.

Ordinea in care sunt lecturate textele ce urmeaza este, cu prea putine exceptii, neimportanta. Cititorul poate da curs impresiilor de moment induse de lectura cuprinsului. Revenirea asupra unor texte deja citite este incurajata. Aceasta carte este scrisa pentru a sugera, nu pentru a explica, cu speranta ca va releva ascunzisuri ubicue.