Euromorphotikon este o constructie ampla, in vers liber, subintitulata de autorul ei „roman in versuri”. Formula nu este metaforica, pentru ca avem intr-adevar de a face cu o poveste complet inchegata. Nu este vorba de simple nuclee epice, de simularea si apoi disolutia naratiunii, de utilizarea structurilor romanesti ca pretext pentru efuziuni lirice. Avem de-a face cu o structura epica matura, cu o compozitie narativa complet dezvoltata, evoluind pe mai multe planuri si prezentind personaje si relatii intre personaje complexe sub aspect moral si psihologic.

Titlul lucrarii trimite atit la subiectul romanului, cit si la dimensiunea tematica si simbolica. Euro-morf inseamna, evident, „in forma de Europa” iar acest compus terminologic pune in evidenta trama narativa: pe o insula imaginara din Mediterana, Aragnon, un militant radical ajuns in pragul batrinetii, devenit prin casatorie stapin al locului („print”), convoaca un congres al utopienilor militanti ai anilor 1960, congres chemat nu numai sa atraga atentia asupra erodarii tuturor idealurilor Contraculturii de altadata prin birocratizarea europeana, cit si sa culmineze intr-un protest simbolic, presupunind (si aici venim la semnificatia titlului) agregarea fizica a participantilor intr-o imagine alegorica a Europei rapita de un Zeus auto-transformat in taur. Imaginea ar urma sa celebreze energiile creatoare „primare”, „cosmo-erotice”, si sa indemne la resuscitarea lor. Altfel spus, la resurectia pasiunilor revolutionar-utopiene si a viziunilor profetice, milenaristo-erotice, ale anului 1968.

Numai ca mega-evenimentul in care participantii la congres ar trebui sa-si imprumute propriile corpuri acestei alegorii a emanciparii-spiritului-european-prin-repunerea-sa-in-relatie-cu-fortele-chtoniene sfirseste in pur dezastru. Parlamentul iubirii universale scoate la suprafata o intreaga tesatura de conflicte intre ideologii, utopii, reverii. Sau intre experiente istorice si existentiale flagrant si dramatic diferite: un spatiu important este rezervat confuziei si conflictului generate intre participantii vest- si est-europeni. Tabloul de ansamblu este creat prin intreteserea perspectivelor unei intregi galerii de personaje apartinind unor tari si culturi diferite. Evident, nici romanul nu lipseste din aceasta panoplie europeana, asa cum nu lipsea niciodata din bancurile globaliste si „trinitariene” de pe vremuri, unde isi avea locul de necontestat alaturi de „un rus” si de „un american”. Numai ca aici fondul nu este comic, este tragi-comic; iar contextul nu este al Razboiului rece, este al Europei unificate, deocamdata doar birocratic, din zilele noastre.

Trebuie spus ca sfirsitul congresului sus-evocat inseamna „libanizarea” insulei Aragnon. Neajungind la un consens asupra declaratiei finale, si nici asupra semnificatiei experimentului lor de agregare alegoric-organica in imaginea Europei pe Taur, factiunile utopianiste, pledind pentru un ideal aparent comun de omni-emancipare dar ajungind mereu la concluzii ireconciliabile, cad in conditia razboiului tuturor impotriva tuturor. Atmosfera generala de haos, desi descrisa cu detalii dramatice, aminteste totusi, si nu intimplator, de finalul Tiganiadei lui Ion Budai Deleanu.

Revenind la titlul romanului in versuri, sa spunem ca Euromorphotikon poarta in el si alte ecouri: „erotikon”, „euro-erotikon”, „ero-morf” etc. Aceste sugestii proteice vizeaza nivelul tematic, care presupune nu o critica a Europei ca atare, cit a discursurilor utopiene si a iluziei ca fantasmele eliberarii complete ar aduce armonia spontana intre oameni, idei si valori. Pe de alta parte, poemul vorbeste despre necesitatea de a construi miturile moderne ale Europei, povestea unui esec grandios al solidaritatii umane jucindu-si sansa de a deveni, prin ricoseu, un simbol coeziv. - Caius Dobrescu