La capatul a o jumatate de veac de studii aprofundate si numeroase publicatii tematice (traduse in romaneste la Editura Deisis) dedicate monahismului antic si mai ales inegalabilului analist si sistematizator al spiritualitatii acestuia care este avva Evagrie Ponticul (345-399), schimarhimandritul Gabriel Bunge abordeaza intr-o ampla trilogie controversata chestiune a ortodoxiei sale. Pe fundalul disputelor starnite in secolul VI de monahi neo-origenisti din Palestina, Evagrie, campion al Ortodoxiei trinitare antiariene in secolul IV, a sfarsit prin a fi condamnat in 553-554 ca origenist de imparatul Iustinian si de patriarhul Eutychios (nu si de Sinodul V Ecumenic in ale carui acte numele sau e absent).

Urmarind constituirea si transmiterea imaginii "avvei" din Kellia de-a lungul istoriei Bisericii, intr-un prim volum (aparut in 2022 si tradus aici) parintele Gabriel ofera apologia persoanei lui Evagrie Ponticul. Exceptand cativa autori din secolele VI-VII, care-l demonizeaza, pentru majoritatea strivitoare monahul pontic este Evagrie "inteleptul" (Palladios, Nicodim Aghioritul care-l include in Philokalia, 1782), "sfantul", ba chiar "divinul Evagrie". Coleg de studii la Antiohia cu viitorul Ioan Hrisostom, hirotesit citet de Vasile cel Mare, Evagrie a fost, inainte de a deveni monah in Egipt, arhidiaconul lui Grigorie Teologhisitorul. Departe de orice heterodoxie, Evagrie Ponticul trebuie privit pe drept cuvant (cum a subliniat recent si Cl. Moreschini) ca facand parte din galeria emblematica a Parintilor Capadocieni, fondatorii Ortodoxiei Bisericii lui Hristos.

In alte doua volume cu caracter doctrinar (in curs de traducere) parintele Gabriel demonteaza sistematic acuzatiile formulate in secolul VI si de savantii moderni potrivit carora Evagrie ca ar fi sustinut o hristologie heterodoxa (2023), precum si preexistenta sufletelor si apocatastaza universala a fiintelor rationale (2024), echivaland cu o reducere a crestinismului la platonism.