In predicarea Sfintei Evanghelii a lui Hristos este necesara transmiterea adevarurilor adanci ale textului evanghelic in cuvinte lamuritoare, pe intelesul poporului. Insusi Domnul Iisus Hristos a comunicat Evanghelia Sa in cuvinte simple, evitand cuvinte complicate sau termeni filosofici pe care i-ar fi inteles numai o elita de oameni. Prin urmare, si limbajul teologic al predicilor duminicale din acest volum pastreaza duhul Evangheliei, in sensul ca scopul predicii ca talcuire a Evangheliei este de a lumina si a pregati sufletul pentru comuniunea cu Hristos, nu de a impresiona pe ascultatori, a evidentiat Preafericitului Parinte Patriarh Daniel in Cuvant inainte.
    Fiecare capitol al volumului cuprinde o icoana reprezentativa a Duminicii, textul evanghelic si omilia Preafericitului Parinte Patriarh Daniel. Volumul este impartit in 57 de capitole. (Editura)


    Fragment din volumul "Evanghelia Slavei lui Hristos" de Patriarhul Daniel:

    “Biserica a primit de la Hristos Insusi porunca de-a ierta greselile oamenilor
    Intrucat Biserica a inteles valoarea mantuitoare si sfintitoare iertarii, ea ii indeamna pe toti oamenii sa ierte greselile altora. Pentru crestini, iertarea greselilor oamenilor este o conditie pentru a se impartii, cu Trupul si Sangele Domnului Hristos, Cel ce S-a rugat chiar si pentru cei care L-au rastignit, zicand: „Parinte, iarta-le lor, ca nu stiu ce fac” (Luca 23, 34).
    De aceea, mai ales in timpul perioadelor de post, cand unim mai mult rugaciunea cu pocainta, cu postul si cu milostenia, Biserica ne indeamna sa iertam semenilor nostri toate greselile lor. De ce? Pentru ca astfel ne eliberam sufletul nostru din legaturile pacatoase ale egoismului si ale razbunarii, spre a ne impartasi cu Sfanta Euharistie, cu iubirea sfanta, smerita si milostiva a lui Hristos.

    Uneori, iertarea greselilor semenilor nostri cere lupta cu noi insine, rastignire a maniei si a dorintei noastre de razbunare
    Iertarea acordata semenilor nu este totdeauna o lucrare usoara, desi, teoretic, multi oameni stiu ca daca esti crestin adevarat trebuie sa ierti altora greselile lor. Sunt insa unele situatii dificile in care iertarea sincera nu se realizeaza, pur si simplu printr-o decizie voluntarista, formala, exterioara. Sunt oameni care au suferit mult din cauza semenilor lor, iar pentru a le ierta acestora greselile lor, in mod sincer, total si definitiv, adica „din toata inima", cum se spune in Evanghelia de azi, ei au nevoie de o schimbare interioara. Cu alte cuvinte, iertarea cere o lupta interioara, o rastignire a dorintei egoiste de razbunare, a tentatiei de a raspunde la rautate cu rautate. Insa Sfanta Evanghelie ne cheama sa nu raspundem la rautate cu rautate, ci sa lasam razbunarea pe seama lui Dumnezeu. El sigur cearta si pedepseste cu dreptate, deoarece este in acelasi timp Judecatorul drept si Mantuitorul milostiv al viilor si al mortilor.
    Deci, o iertare sincera, totala, nu una de felul „te iert, dar nu te uit", se poate oferi altora numai daca Ii cerem lui Dumnezeu harul Sau, care ajuta sa iertam din toata inima greselile altora.”