Everghetinosul este o carte mare foarte din toate punctele de vedere. Cum se face ca ea iese la lumina abia acum e un lucru mai presus de stiinta noastra. Cartea a avut cumva soarta Filocaliei: cand traducatorul acesteia a avut ideea publicarii ei, „distinsii” teologi de atunci s-au dat inapoi de la a pune umarul la traducerea ei, intorcandu-se la „tarinile” si „boii” lor (cf. Luca 14), trebuind sa treaca aproape jumatate de veac pana la desavarsirea ei prin sarguinta unui singur om. Tot asa si acum, „tarinile” sunt pline de lucratori care pretind a curata maracini, a ara cu boii si a semana grau pe care maracinii nu vor zabovi a-l inabusi din nou, dar putini sunt aceia care se ingrijesc sa caute samanta buna pentru care sa se grijesca a o face roditoare prin voia Tatalui, cu impreuna-lucrarea lui Hristos si cu ploaia Duhului. Pentru Everghetinos insa, a trebuit sa treaca mai bine de doua veacuri pentru a fi scos la lumina. - Stefan Voronca

Everghetinosul este manualul monahului. [...] Chiar daca in secolul XXI se citeste din ce in ce mai putin, chiar si in manastiri monahii fiind ocupati cu diferite ascultari, totusi exista carti de referinta (precum Patericul egiptean sau Pelerinul rus) care ar trebui citite de toti. Everghetinosul este o lucrare iesita din comun. De ce? Asta vor intelege cei care vor avea rabdarea sa parcurga intregul text. Lung, dar si folosul e pe masura. - Editorul