Lucrarea fundamenteaza mecanismele juridice care actioneaza pe planul executarii obligatiilor prin solutii proprii ori prin argumente oferite de literatura juridica si de practica instantelor. Analiza acestor instrumente juridice se face integrat si sistematic, atat pe planul dreptului material, in cadrul conturat de noul Cod civil, cat si pe planul dreptului procesual, unde solutiile legiuitorului noului Cod de procedura civila sunt inovatoare. 

    In cadrul studiului este conturat specificul executional al unor categorii de obligatii si sunt identificate mijlocele indirecte adecvate pentru asigurarea executarii acestora. Analiza integreaza statuarile doctrinare si jurisprudentiale pentru a justifica optiunea legiuitorului pentru un astfel de mecanism indirect de executare, surprinzand, in acelasi timp, eficienta practica a unor mecanisme de constrangere indirecta si sfera lor de aplicare.

    Puncte forte 

  • prezentarea principalelor modalitati de executare a obligatiilor

  • analiza comparativa a categoriilor de obligatii existente pe taram civil

  • abordarea principalelor mijloace de executare a obligatiilor din perspectiva civila si procesual civila, cu referiri la dispozitiile cuprinse in legi speciale

  • integrarea solutiilor oferite de jurisprudenta instantelor nationale, precum si a opiniilor doctrinare franceze

  • structura clara, concisa, accesibila

  • ample referinte bibliografice

 

    „Capitolul III

     Mijloace indirecte de constrangere 

     Sectiunea 1. Preliminarii 

 

    Executarea in natura a obligatiilor, cu sursa in dispozitiile art. 1516 alin. (1) si art. 1527 alin. (1) C.civ., reprezinta principiul primordial si general in materie, aplicabil, asa cum am incercat sa demonstram, tuturor categoriilor de obligatii. In cazul unui refuz al executarii voluntare, executarea obligatiei poate fi realizata prin formele executarii silite directe, insa poate fi obtinuta si prin alte mijloace de constrangere, indirecte si atipice care pot actiona inainte de executare sau independent de aceasta.

    Posibilitatea creditorului de a recurge la alte mijloace de constrangere la executare este recunoscuta prin dispozitiile legale care reglementeaza principiul executarii integrale, exacte si la timp a obligatiilor, cuprinse in art. 1516 C.civ. Astfel, daca debitorul nu isi executa obligatia, creditorul poate sa treaca la executarea silita a obligatiei sau sa foloseasca orice alt mijloc prevazut de lege pentru realizarea dreptului sau.

    Mijloacele de constrangere la executare nu se incadreaza in formele executarii silite si nu reprezinta modalitati de executare propriu-zise, ci constituie mecanisme care il determina in mod indirect pe debitor sa-si execute obligatia.

    In egala masura, simpla reglementare a unor mijloace directe sau indirecte de constrangere si posibilitatea interventiei lor creeaza o presiune asupra debitorului, determinandu-l sa execute voluntar obligatia.

    Dispozitiile legale cuprinse in noul Cod civil si in noul Cod de procedura civila impun o analiza sistematica a mijloacelor de asigurare a executarii obligaliilor, indeosebi a celor indirecte, care, fara a se constitui in cai executionale, au o functie de presiune la executare, prin intermediul patrimoniului debitorului.

    Mijloacele de constrangere indirecta sunt folosite, de regula, atunci cand nu este posibila executarea obligatiilor in natura pe cale silita, prin caile executionale clasice, respectiv prin intermediul executorilor judecatoresti sau de catre creditor pe seama debitorului.”