„Ce cauta, in prima faza a istoriografiei moderne, cercetatorul istoric dornic de a descoperi si de a pastra materialele trebuincioase pentru povestirea si pentru intelegerea trecutului omenirii? Ce considera el ca este (fapt istoric)? Ca doar nu toate datele pe care le descopera i se par vrednice de a fi pastrate pentru istorie. El retine in general doar evenimentele, intamplarile care au fost in ochii contemporanilor cele mai izbitoare. De unde importanta primordiala acordata marilor conducatori politici, regi sau guvernanti, si razboaielor in care se infrunta natiunile si suveranii. Intrigile de palat isi gasesc locul in aceste preocupari, la rand cu cate o napasta, o calamitate naturala, ca o epidemie de ciuma sau o lunga perioada de seceta si de foamete. Cam la atat se reducea (curiozitatea istorica), acestea erau considerate fapte istorice.“