Cultura inalta nu si-a pierdut cu totul insemnatatea: faptul brut de a fi in lume nu constituie in mod obligatoriu, in ciuda afirmatiilor filozofilor existentei, orizontul ultim al gandirii. Posibilitatea formarii omului prin cultura (Bildung) nu a fost inca, in ciuda aparentelor, lichidata. Menirea omului nu este de a se darui prezentului si lumii inconjuratoare, ci de a privi dincolo de acestea, de a se cunoaste pe sine ca Individ pornind de la ideea "eterogenitatii" sale. Cunoasterea de sine - sau a Sinelui - este, asa cum vom vedea, scopul ultim al filozofiei. Aceasta cunoastere este intemeiata in fiinta omului, in fiinta sa istorica. Putem vorbi asadar despre dimensiunea ontologica a memoriei, jocul rememorarii si al uitarii constituind, asa cum a aratat Nietzche, baza culturii inalte. Daca omul este creator de cultura, acest mod de a fi este cel al vietii insesi in procesul ei de autotransformare. Numim miscarea sufletului dincolo de sfera imediatului spre viata din adancuri - metafizica.