Psiholog, filosof, jurist, publicist, dramaturg si dascal de vocatie, stefan (Fanu) Dutulescu (1896-1973) a fost un inte­lec­tual polivalent, de o probitate stiintifica exemplara.Fanu Dutulescu nu a fost un filosof original, un creator de sistem filosofic si nici nu a avut o opera ampla care sa sintetizeze conceptia sa despre lume, el a fost un teoretician al limbajului filosofic si un cercetator al gandirii filosofice universale. Autor al Dictionarului filosofiei (1946), Fanu Dutulescu a inteles ca „filosofia este o necesitate a gan­dirii, structu­ralizata adanc in organizarea omului, si nu cum se credea indeobste, ca este alcatuita din crea­tii artificiale numai ale gandirii unora, fara lega­tura cu viata, elaborate din divertis­ment sau snobism, ca o pierdere inutila de vreme si pentru ei si pentru acei care le cerceteaza scrierile.” Filosoful Fanu Dutulescu recunoaste greutatea inte­legerii unor termeni speciali ai filosofiei – cum recunoaste si „«grandilocventa» cautata intentionat, a termenilor din scri­e­rile unor «filosofi de profesie» – fara ca prin aceasta sa ne contrazicem afirmarea ce facem: nu filosofia este greu de inteles, ci termenii folositi in unele scrieri filosofice”. El nu este un editor de termeni filosofici, ci un filosof realist-rationalist, convins fiind ca inaintea operei trebuie creat instrumentul de investigare. Cei care inteleg filosofia afla ca scopul ei este sa fixeze semnificatia si pretul vietii, calauzind omul catre rolul ce-l are: „de a se spiritualiza pe sine si Universul in care vie­tuieste”. (Adrian Michiduta)