Fara cuvinte. Controlezi limbajul, controlezi mintea

De (autor): Michael Knowles

0
(0 review-uri)
Fara cuvinte. Controlezi limbajul, controlezi mintea - Michael Knowles
Rasfoieste

Fara cuvinte. Controlezi limbajul, controlezi mintea

De (autor): Michael Knowles

0
(0 review-uri)
Fara cuvinte: Controlezi limbajul, controlezi mintea / Speechless: Controlling Words, Controlling Minds de Michael Knowles - autorul bestsellerului cu pagini goale Reasons to Vote for Democrats - este o carte cum nu se poate mai oportuna pentru vremurile neinduratoarea prea induratoare pe care le traim. Asta pentru ca vorbeste foarte obiectiv despre corectitudinea politica prost inteleasa a zilelor noastre, care a dus in timp la crearea unei culturi a ingaduintei in care ideile proaste (si oamenii rai) prospera. Dar cartea de fata este in primul rand cea mai importanta carte din ultimele decenii despre libera exprimare, si chiar mai mult decat atat, ea reprezinta un simbol al vremurilor in care traim. De aceea trebuie sa o citesti! 
 
Michael Knowles este un comentator politic american, autorul mai multor carti si gadza emisiunilor: "The Michael Knowles Show" de pe site-ul de stiri american Daily Wire, "The Book Club" al grupului nonprofit de advocacy PragerU (Universitatea Prager), dar si coprezentatorul talk-show-ului de pe YouTube - Verdict with Ted Cruz. Bestsellerul sau intitulat "Reasons to Vote for Democrats" (Motive sa votezi cu democratii) a devenit cea mai bine vanduta carte de pe Amazon.com in martie 2017 si a fost apreciata de Donald Trump ca fiind "o carte grozava", in ciuda faptului ca cea mai mare parte a paginilor ei sunt... goale. La sfarsitul anului 2020, dupa ce a aparut in calitate de invitat in show-ul radiofonic "The Rush Limbaugh Program", Daily Wire in colaborare cu Westwood One a anuntat ca Knowles va fi gazda propriei lui emisiuni radiofonice pe postul WHLD.  
 
Michael Knowles a absolvit Universitatea Yale cu dubla specializare in istorie si italiana. El este frecvent invitat pe postul de televiziune Fox News Channel sa vorbeasca in calitate de comentator politic, in timp ce articolele sale sunt publicate pe platforme precum: Daily Wire, The American Mind, Fox News si Daily Caller. 
 
Daca vreodata ti-ai pus vreun semn de intrebare cu privire la corectitudinea politica si libertatea de exprimare si ce mai inseamna ele astazi, cartea de fata nu numai ca iti va oferi raspunsurile pe care le cauti, dar te va ajuta sa intelegi mai bine directia in care se indreapta lumea de azi si ce putem face pentru a nu ne lasa purtati orbeste intr-o directie gresita. 
 
Cartea este impartita in 15 capitole dupa cum urmeaza: 
 
Capitolul 1: Vestul din Tara Minunilor 
 
Ne aflam in plin razboi al cuvintelor. Orice poate fi spus in mai multe feluri. Iar anumite moduri in care putem spune unele lucruri starnesc reactii total diferite fata de altele. Potrivit corectitudinii politice, vorbele nu descriu realitatea. Ele o constituie. De aceea a spune ca ceva e "corect politic" inseamna sa recunosti de fapt ca nu e corect, cel putin nu dupa standardul realitatii. Astfel ca un barbat imbracat intr-o rochie este un barbat, dar, potrivit corectitudinii politice, el este "o femeie trans", unde "o femeie trans" inseamna sa recunosti ca respectivul nu este de fapt femeie. 
 
Conform Oxford Dictionary of New Words definitia corectitudinii politice suna in modul urmator: "conformarea la un ansamblu de opinii liberale sau radicale asupra unor chestiuni sociale, caracterizata de sustinerea viziunilor aprobate si de respingerea limbajului si comportamentului considerate discriminatorii sau ofensatoare". Cu alte cuvinte, corectitudinea politica mascheaza realitatile dure la care face referire limbajul clar si contrazice sensul de baza al cuvintelor. 
 
Potrivit lui Michael Knowles lucrurile stau de fapt mult mai simplu, el fiind de parere ca corectitudinea politica deformeaza limbajul in incercarea de a remodela realitatea conform viziunilor de stanga. Washington Times a descris-o ca fiind "manipularea distructiva a idealismului, pentru a servi obiectivelor totalitariste".  
 
In acest capitol meditam asadar asupra unor formulari care respecta corectitudinea politica, nu si realitatea, precum: strain ilegal, criza climatica, femeie trans, casatoria intre persoanele de acelasi sex, si constatam ca, dupa cum afirma Hamlet cand simula nebunia: realitatea nu reprezinta altceva decat "vorbe, vorbe, vorbe" si "orice lucru e bun sau rau, numai dupa cum il face inchipuirea noastra".  
 
Capitolul 2: Redefinirea realitatii 
 
In acest capitol pornim in cautarea originilor acestui fenomen intitulat corectitudine politica si descoperim mai multe opinii printre care si cea conform careia acesta ar fi luat nastere in perioada revolutionarului comunist chinez Mao Tse-tung si a acolitilor lui americani din anii '60. 
 
Potrivit altor surse, originile fenomenului s-ar afla in cultura populara a anilor '90, in dezbaterile universitare din anii '80 sau in revoltele radicale din anii '60. Dar, indiferent de locul si momentul in care oamenii ii plaseaza originile, corectitudinea politica pare intotdeauna un concept nou si aberant, menit sa se prabuseasca sub presiunea propriei absurditati. 
 
Capitolul 3: Hegemonia culturala 
 
Conceptul de hegemonie culturala dezvoltat de filosoful italian marxist Antonio Gramsci desemneaza faptul ca ideologia dominanta a societatii reflecta credintele si interesele clasei conducatoare. Astfel, el este de parere ca pentru a realiza o schimbare radicala in societate nu e suficient sa controlezi mijloacele de productie si nici chiar sa detii fraiele puterii politice, ci ca trebuie sa institui hegemonia culturala - o dominatie totala a institutiilor importante. 
 
Urmarim asadar, in aceasta sectiune a cartii, cum revolutionarii minunatei lumi de maine incearca, cu mai mult sau mai putin succes, sa impuna idei periculoase care isi gasesc, din pacate, intotdeauna adepti. Vedem cum marxismul cultural, asemenea corectitudinii politice, urmaresc in mare acelasi obiectiv: de a controla cuvintele, pentru a controla cultura. In continuare, vorbim despre Scoala de la Frankfurt si abordarea ei critica a societatii actuale, despre razboiul cultural initiat de organizatia Black Lives Matter, despre teoriile perverse ale lui Wilhelm Reich, care si-au gasit si ele adepti mai ales in timpul miscarii "free love" din anii '60, dar si despre lupta de clasa dusa de senatorul socialist si fostul candidat prezidential Bernie Sanders. 
 
In final, constatam cum, in conditiile in care viziunile lui Gramsci, Reich si ale Scolii de la Frankfurt s-au indeplinit intr-o oarecare masura, revolutionarilor de astazi nu le mai ramane decat sa impuna noul lor ortodoxism printr-un sistem nemilos de cenzura pe care il numim atat de elegant corectitudine politica. 
 
Capitolul 4: Standarde si practici 
 
Tirania culturala a fost prevestita in anii '30 si '40 de romancierii britanici George Orwell si Aldous Huxley. Sintagmele nascocite de ei au devenit sloganuri pentru regimul corect din punct de vedere politic: "Nouvorba", "Fratele cel Mare", "crimagandit", "dublugandit", "gaura de memorie", "minunata lume noua". 
 
O profetie mai incisiva a politicii actuale a fost formulata de profesorul de franceza din liceu al lui Orwell, Aldous Huxley. In "Minunata lume noua", scrisa cu 17 ani inainte de "O mie noua sute optzeci si patru", un guvern mondial tiranic utilizeaza tehnologia, ideologia si impulsurile cele mai firesti ale omului pentru a crea o populatie docila, prea distrasa de sex si droguri, ca sa observe propria sclavie in cadrul unei ierarhii rigide. 
 
Portretul corectitudinii politice se intregeste in aceasta sectiune cu noi atribute menite sa ne deschida ochii si sa ne faca sa judecam mai aspru lucrurile pe care lumea (mult prea ingaduitoare) a inceput sa le accepte, desi nu ar trebui. 
 
Corectitudinea politica a restrans aria gandirii, prevesteste Syme, personajul lui Orwell. Dar, in acelasi timp, a rasturnat conceptia asupra binelui pe care gandirea si limbajul public urmaresc sa-l sustina. 
 
In timp ce civilizatia noastra a cautat intotdeauna dreptatea - adica fiecare sa primeasca ceea ce merita, fara a fi favorizat - corectitudinea politica preamareste "dreptatea sociala", adica fiecare sa primeasca ceea ce nu merita, pentru ca e favorizat. In timp ce civilizatia noastra a respectat intotdeauna reusita, corectitudinea politica rasplateste nemultumirea si victimizarea. In timp ce civilizatia noastra si-a pretuit intotdeauna mostenirea culturala, corectitudinea politica calomniaza aceasta mostenire si cere compensatii. 
 
Capitolul 5: Mao devine conventional 
 
Potrivit lui Michael Knowles, dintre numeroasele molime pe care le-a raspandit China in lume, de la Ciuma Neagra in secolul XIV, la virusul din Wuhan, in secolul XXI, niciuna nu a schilodit societatea occidentala mai mult decat ideea corectitudinii politice, care a patruns prima oara in cercurile radicale in 1966, odata cu traducerea in engleza a citatelor din "Micuta carte rosie" a presedintelui Mao Tze-Dun. 
 
Tot in aceasta sectiune a cartii observam cum, in mod ironic, corectitudinea politica nu este nici corecta, nici strict politica, iar conceptia ei despre bine este nefasta. In continuare vedem cum ironia defineste corectitudinea politica in sensul ca transforma cuvintele si frazele pentru a le da un sens opus si cum cuvintele pe care le folosim ne schimba perceptia asupra anumitor comportamente. La fel de interesante sunt in aceasta sectiune si exemplele care arata cum noile cuvinte transforma modul in care intelegem vechile concepte (ex: sodomist - homosexual).  
 
Definitia corectitudinii politice se intregeste in acest capitol cu doua noi caracteristici: ironia si inconsecventa si constatam ca, potrivit corectitudinii politice, anumite cuvinte sunt acceptabile atunci cand sunt folosite de anumite categorii de oameni, dar nepermise atunci cand sunt rostite de alte categorii (ex: nigger).  
 
Spre finalul acestei sectiuni vorbim despre ironie si sarcasm care prospera in societatile liberale si decadente si care nu sunt altceva decat alte forme de manifestare ale corectitudinii politice.  
 
Capitolul 6: Stanga toleranta 
 
In aceasta sectiune a cartii suntem invitati sa meditam la caracterul scindat al corectitudinii politice, care, in numele tolerantei pentru oamenii "marginalizati", impune un cod rigid al limbajului si al comportamentului, intolerant fata de disidenta. 
 
Retinem astfel mesajul principal al acestei sectiuni, si anume ca, toleranta trebuie sa aiba limite si descoperim cateva teorii importante care fac referire la ea, sustinute de  filosoful radical Herbert Marcuse si de marele filosof al tolerantei John Locke. 
 
Potrivit lui Herbert Marcuse - cercetatorul care a creat Teoria Critica la Scoala de la Frankfurt in anii '30 si autorul cartilor subversive One-Dimensional Man (Omul unidimensional) si A critique of Pure Tolerance (O critica a purei tolerante) - democratia "totalitara" a Statelor Unite a nimicit gandirea critica si a spulberat "diferenta dintre adevarat si fals, dintre informare si indoctrinare, dintre bine si rau" si astfel, oamenii au ajuns sa nu mai faca diferenta intre ce e adevarat si ce e fals si sa tolereze situatii care nu ar trebui sub nicio forma tolerate. 
 
Pe de arta parte, pentru John Locke, marele filosof al tolerantei, toleranta se bazeaza in primul rand pe crestinism. Astfel, el si-a rezervat cea mai transanta intoleranta pentru atei, sustinand ca: "Acele pareri care neaga existenta lui Dumnezeu nu trebuie tolerate nicicum" si ca: "Indepartarea de Dumnezeu, fie ea doar cu gandul, rupe toate aceste legaturi" pe care le poti pretui in societate, iar ateii nu trebuie sa se invinovateasca decat pe ei insisi, fiindca "aceia care prin ateismul lor submineaza si distrug orice religie, nu pot avea niciun motiv religios pentru care sa ceara privilegiul tolerantei". 
 
Capitolul 7: Nimic personal 
 
Politizarea tuturor aspectelor vietii le-a rapit oamenilor drepturile politice fundamentale, sustine Michael Knowles. Problema contraceptiei si avortului exemplifica cel mai bine acest proces contrar logicii si demonstreaza inca o data faptul ca corectitudinea politica si-a atins scopul de a rasturna societatea traditionala. 
 
In continuare vedem cum feministele si-au propus sa elimine separatia dintre viata personala si cea politica, cu ajutorul puterii cuvintelor care formeaza gandirea si exprimarea cuiva. Lingvista feminista Deborah Cameron a explicat aceasta strategie in felul urmator: "Sensul functioneaza prin contrast: cuvintele pe care le alegi capata forta dintr-o comparatie implicita cu cele pe care le-ai fi putut alege, dar nu le-ai ales", observa ea. "Asadar, nascocind alternative la utilizarile traditionale, radicalii au politizat efectiv toti termenii."  
 
Observam astfel cum simpla existenta a jargonului corect politic, oricat de ridicol ar fi, acorda limbajului traditional o semnificatie politica sporita. 
 
In final studiem ideile revolutionare ale lui Simone de Beauvoir, faimoasa feminista franceza si amanta lui Jean-Paul Sartre si miscarea feminista americana intitulata Al Doilea Val si vedem cum reprezentantele ei au manipulat limbajul pentru a transforma constiinta femeilor care, potrivit lor, au, involuntar, idei false si daunatoare despre sex, in particular, si despre natura umana, in general. Asadar, corectitudinea politica isi atinge scopul si de aceasta data, rasturnand societatea traditionala si vechile perceptii referitoare la femei, barbati, rolurile acestora in societate si relatiile dintre ei.  
 
Capitolul 8: Scoala resentimentului 
 
Corectitudinea politica prezinta istoria Statelor Unite din perspectiva resentimentului, rescriind normele si codurile de limbaj in beneficiul asa-ziselor grupuri minoritare nedreptatite. Dar, in ciuda acestor pretentii proletare, minoritatile promoveaza rareori corectitudinea politica. Mai degraba, albii de stanga se prefac indignati in numele grupurilor despre care cred ei ca ar trebui sa se simta jignite. 
 
Vedem astfel cum corectitudinea politica duce la diviziune, sensul identitar al limbajului si istoriei corecte din punct de vedere politic, divizandu-i pe americani in functie de rasa si orientare sexuala.  
 
Ryu Spaeth, de exemplu, a descris ,,militantul obisnuit anti-corectitudine politica" in publicatia New Republic ca fiind "heterosexual, alb, barbat, conservator". Insa aceasta imagine, precum si corectitudinea politica in sine, sunt contrare realitatii. Majoritatea americanilor urasc corectitudinea politica, iar minoritatile o urasc cel mai mult dintre toti. Astfel, potrivit studiului realizat de Stephen Hawkins, Daniel Yudkin, Miriam Juan-Torres si Tim Dixon, intitulat "Hidden Tribes: A Study of America's Polarized Landscape" - 80% dintre americani cred ca "corectitudinea politica constituie o problema". 
 
Capitolul 9: Codurile si coercitia din campusuri 
 
Corectitudinea politica este o norma anti-norma, o tehnica negativa creata pentru a rasturna obiceiurile si institutiile traditionale. Asadar, paradoxal, corectitudinea politica trebuie sa apere universitatea si s-o distruga in acelasi timp, pentru a avea castig de cauza. Doar campusul universitar, una dintre institutiile occidentale definitorii, ar putea oferi un refugiu sigur de la realitate, necesar pentru a cultiva critica nemiloasa a tot ce exista; dar practica acestor idei demonteaza insasi institutia. 
 
Asistam asadar la revolutia culturala care s-a petrecut brusc in campusurile americane si vedem cum educatia americana - care pana la jumatatea si spre sfarsitul secolului XX tintea excelenta, eruditia si cultivarea cunoasterii si a virtutilor necesare libertatii, a ajuns sa pretuiasca in prezent "deschiderea" mai presus de orice, ajungand sa fie descrisa de radicali drept un focar al bigotismului rasial si al violului.  Vedem astfel cum s-a ajuns la situatia paradoxala in care, spune Michael Knowles, mintea americana a devenit atat de deschisa, incat creierul a cazut pe dinafara. 
 
Capitolul 10: Noul razboi rece 
 
Exploatarea scandalurilor sexuale in scopuri politice are o istorie lunga in America. Practica dateaza din vremea Parintilor Fondatori si a relatiei extraconjugale a lui Alexander Hamilton cu Maria Reynolds, pe care adversarii lui politici au folosit-o impotriva lui in 1797.  
 
Vedem astfel cum revolutia culturala a anilor '60 a pus capat vechilor norme sexuale si a schimbat fundamental etica sexuala urmand criteriile corectitudinii politice. Studiem in acest sens cazul Anitei Hill care l-a acuzat pe Clarence Thomas, judecatorul de la Curtea Suprema Americana de hartuire sexuala. Procesul a fost castigat in cele din urma de Thomas dupa ce a invocat impotriva radicalilor obsesia corecta politic fata de rasa. Urmarim in continuare cum corectitudinea politica sfideaza legile logicii si urmarim cum a ajuns avortul sa fie considerat legal in SUA in numele corectitudinii politice si cum a fost redefinita definitia casatoriei pentru ca persoanele de acelasi sex sa se poata casatori legal. Vedem asadar cum Conservatorii exuberanti care au aclamat o "noua ordine mondiala", crezand in mod eronat ca aceasta le va favoriza obiectivele nu au facut nimic altceva decat sa instituie haos social si o ordine fundamental opusa lumii pe care isi doreau sa o pastreze. 
 
Capitolul 11: Tabuuri la schimb 
 
Tabuurile diverselor culturi vorbesc despre ce anume venereaza o cultura si ce detesta. Ele deosebesc culturile unele de altele si le mentin unite. Ele delimiteaza ceea ce venereaza o societate, precum si ce detesta. Revolutionarii culturali au constientizat acest fapt si au transformat tabuurile in conformitate cu obiectivele lor politice. Intre timp, conservatorii au stat deoparte neputinciosi, si, de multe ori, reticenti sa opreasca aceasta transformare.  
 
Odata ce s-a instalat noul standard profan, radicalii au devenit mai nerusinati in atacurile lor asupra vechiului cod moral si a religiei care il sustinea. Oricat de ridicol ar suna, progresistii corecti politic au declarat razboi Craciunului si au redefinit viciul ca virtute si virtutea ca viciu. 
 
Capitolul 12: Razboiul impotriva Craciunului 
 
Razboiul impotriva Craciunului dateaza de la inceputurile Americii, desi, in mod ironic, taberele in care se aflau candva beligerantii s-au inversat. In ziua de Craciun a anului 1621, guvernatorul William Bradford a marcat nasterea Mantuitorului cu o austeritate puritana. A interzis festivitatile, a solicitat ca cetatenii sa-si ingrijeasca culturile la fel ca intr-o zi de lucru obisnuita si a confiscat jucariile si jocurile locuitorilor care refuzau sa lucreze in ziua de Craciun. Politica lui Bradford aminteste de faimoasa descriere pe care H.L. Mencken a facut-o puritanismului, numindu-l "teama obsedanta ca cineva, undeva, ar putea fi fericit". 
 
Puritanii din America au interzis festivitatile de Craciun timp de patru decenii, pana in 1681, iar traditia a continuat sa descurajeze celebrarea sarbatorii chiar si dupa abrogarea legilor care interziceau oficial festivitatile. 
 
In aceasta sectiune a cartii descoperim asadar chinuita istorie a Craciunului in Statele Unite, care se defineau odinioara drept o natiune crestina. Vedem insa cum, odata cu trecerea anilor si pe masura ce corectitudinea politica a castigat tot mai mult teren, crestinismul si valorile lui au devenit incorecte din punct de vedere politic, astfel ca, la un moment dat in anii '90, Pomul de Craciun de pe Colina Capitoliului din Washington, D.C., a devenit un simplu "pom de sarbatoare" iar in anii 2010, revolutionarii culturali au propus "sarbatorile" fara nume ca termen inlocuitor. 
 
Constatam astfel ca victoriile timide ale corectitudinii politice de la inceputurile miscarii au luat amploare si au dus incet, incet la transformari radicale ale societatii actuale: relatiile sociale au degenerat, limbajul a decazut, iar ratiunea s-a retras din sfera publica. 
 
Capitolul 13: Batalia pentru sexe 
 
Candva, ideea ca barbatii nu sunt femei era o chestiune ce tinea de judecata sanatoasa; la sfarsitul anilor 2010, a devenit o "incitare", o "prejudecata", o "intoleranta", "o atitudine inraita" si o "afirmatie falsa". 
 
In acest capitol studiem asadar noua ideologie de gen si o serie de situatii aberante care au decurs din aceste discutii. Vedem astfel cum aceste discutii au trecut de nivelul toaletelor unisex si au ajuns in biblioteci si sali de clasa, unde a denaturat de multe ori perceptia copiilor despre sex si sexualitate.  
 
Rosy Clark, o profesoara de la gradinita PS 58 din Brooklyn, finantata de contribuabili, le-a spus elevilor ei in varsta de 4 ani ca "toti oamenii au dreptul sa-si aleaga singuri genul, ascultandu-si sufletul si mintea", potrivit unui e-mail obtinut de New York Post. "Toti oamenii pot alege daca vor sa fie baieti sau fete, ambele, nimic sau altceva", le-a transmis Clark, "si nimeni nu are dreptul sa aleaga in locul lor". Vedem astfel cum scoala, care, odinioara avea rolul de a corecta iluziile si dorintele nerealiste, odata cu corectitudinea politica, a ajuns sa incurajeze fantezii si pofte distructive. 
 
Dar mai ales, vedem cum radicalii corectitudinii politice cauta sa ne suprime intuitiile morale si, in final, sa le transforme, sa ne nege capacitatea de rationament si sa stearga intelepciunea veacurilor. Riscam astfel sa ne distruga putin cate putin normele si traditiile, pana cand chiar si o infractiune atroce precum abuzul sexual al unui copil va fi considerata normala. 
 
Capitolul 14: Lokdown pentru opozitie 
 
Ideologia de gen ofera, poate, cel mai clar exemplu al devierii stiintei prin corectitudinea politica, dar pana si discipline stiintifice precum epidemiologia si meteorologia au cazut prada redefinirii radicale, dupa cum a demonstrat Organizatia Mondiala a Sanatatii in timpul epidemiei de coronavirus din 2020.
 
Astfel, in martie 2020, medicul Anthony Fauci le spunea oamenilor ca nu exista niciun motiv medical sa poarte masca. Oamenii l-au ascultat fara sa stie ca adevaratul motiv pentru care medicul facea asta era faptul ca America se confrunta cu o penurie de masti si era esential ca acestea sa fie pastrate pentru cei care aveau cea mai mare nevoie de ele, adica pentru medici.  
 
Fauci si-a justificat inducerea in eroare cu privire la purtarea mastii in principal prin faptul ca, astfel, era asigurat suficient echipament de protectie pentru angajatii din spitale - o consideratie mai degraba politica decat stiintifica. El a prezentat in mod distorsionat ceea ce considera a fi date stiintifice, pentru a-si indeplini obiectivele politice. Si, in tot acest timp, nega ca sfaturile lui erau influentate de politica. 
 
In aceste conditii, concluzioneaza Michael Knowles, desi coronavirusul chinezesc nu a fost nici pe departe la fel de grav ca epidemia de variola din secolele al XVII-lea si al XVIII-lea, ca cea de holera din secolul al XIX-lea, sau cea de Gripa Spaniola si Gripa Hong Kong din secolul XX, i-a determinat pe politicieni sa inchida tara, asa cum nu s-a intamplat in niciunul din cazurile mai sus amintite. Asta deoarece, desi natura mortii si a bolii nu s-au schimbat de-atunci pana acum, s-au schimbat standardele dupa care oamenii judeca moartea, boala si politica, iar aceste noi standarde cer supunere in fata tehnocratilor progresisti, ale caror cuvinte au autoritatea stiintei insesi. 
 
Urmarim in continuare si alte prevestiri apocaliptice precum Noua Epoca de Gheata din anii '70, suprapopularea planetei sau incalzirea climatica si vedem cum panica indusa de astfel de subiecte nu face altceva decat sa ii ajute pe politicieni sa isi atinga si mai usor scopurile. Concluzionam astfel ca ceea ce ne ramane de facut in aceste conditii este, asa cum spunea hipiotul Timothy Leary: "Gandeste pentru tine si pune la indoiala autoritatea". 
 
Capitolul 15: Epurarea
 
In aceasta ultima sectiune a cartii autorul aduce in discutie excluderea lui Donald Trump de pe retelele sociale si vorbeste despre libertatea de exprimare si cuvantul greu de spus pe care il au retelele de socializare in aceasta privinta in societatea zilelor noastre. Vedem astfel ca Facebook si Twitter, la fel ca Amazon, Google si Apple, nu sunt simple "companii private", indreptatite sa faca ce vor. Ele sunt colosi multinationali care controleaza discursul public in Statele Unite si peste tot in lume. Pierderea accesului la aceste platforme reprezinta o ostracizare tehnologizata si, practic, alungarea din viata publica. Iar intr-o republica, cine controleaza limbajul, controleaza si politica. 
 
In aceste conditii, nu e de mirare ca in ianuarie 2021, cand platformele sociale l-au cenzurat si l-au eliminat de pe retele pe presedintele in functie al Statelor Unite, romanul "O mie noua sute optzeci si patru" al lui Orwell a ajuns iarasi in topurile vanzarilor, la mai bine de sapte decenii de la publicare. Orwell, un socialist democrat, si-a imaginat un viitor distopic in care regimul totalitarist controla gandurile cetatenilor prin manipularea limbajului, revizionism istoric si cenzura directa.  
 
Observam astfel cum societatea americana a ajuns la apogeul corectitudinii politice dupa decenii intregi de reprimare a vocii conservatorilor in sala de curs, in sala de conferinte, la Hollywood, in Silicon Valley, in birocratie, in presa si pe retelele sociale; si urmarim cum un grup de elitisti radicali, neingraditi de nicio constrangere in afara de propriul ortodoxism, l-au lasat fara grai chiar si pe presedintele ales al Statelor Unite. Constatam astfel consternati ca aceasta scena din istoria Statelor Unite notiunea americana de libertate de exprimare este scoasa din peisaj...
 
In final, nu imi ramane decat sa te invit sa savurezi o lectura deloc usoara, dar foarte actuala si oportuna pentru vremurile debusolarii absolute pe care le traim si sa te convingi singur ca razboiul cultural in mijlocul caruia am trait cu totii in ultimii ani s-a incheiat, din pacate, cu infrangerea culturii. Pentru ca aceasta carte - un adevarat manifest impotriva corectitudinii politice si un atac la adresa ei - iti va dezvalui o multime de informatii istorice fascinante, dar si dimensiunile raului facut de stanga prin razboiul pe care l-a purtat impotriva normalitatii, dar si a celui facut de dreapta care a cedat cultura in fata stangii radicale.

Traducere din limba engleza de Diana-Maria Trancuta.
Citeste mai mult

2+1 gratis

-5%

nou

PRP: 59.00 Lei

!

Acesta este Pretul Recomandat de Producator. Pretul de vanzare al produsului este afisat mai jos.

56.05Lei

56.05Lei

59.00 Lei

In stoc

Descrierea produsului

Fara cuvinte: Controlezi limbajul, controlezi mintea / Speechless: Controlling Words, Controlling Minds de Michael Knowles - autorul bestsellerului cu pagini goale Reasons to Vote for Democrats - este o carte cum nu se poate mai oportuna pentru vremurile neinduratoarea prea induratoare pe care le traim. Asta pentru ca vorbeste foarte obiectiv despre corectitudinea politica prost inteleasa a zilelor noastre, care a dus in timp la crearea unei culturi a ingaduintei in care ideile proaste (si oamenii rai) prospera. Dar cartea de fata este in primul rand cea mai importanta carte din ultimele decenii despre libera exprimare, si chiar mai mult decat atat, ea reprezinta un simbol al vremurilor in care traim. De aceea trebuie sa o citesti! 
 
Michael Knowles este un comentator politic american, autorul mai multor carti si gadza emisiunilor: "The Michael Knowles Show" de pe site-ul de stiri american Daily Wire, "The Book Club" al grupului nonprofit de advocacy PragerU (Universitatea Prager), dar si coprezentatorul talk-show-ului de pe YouTube - Verdict with Ted Cruz. Bestsellerul sau intitulat "Reasons to Vote for Democrats" (Motive sa votezi cu democratii) a devenit cea mai bine vanduta carte de pe Amazon.com in martie 2017 si a fost apreciata de Donald Trump ca fiind "o carte grozava", in ciuda faptului ca cea mai mare parte a paginilor ei sunt... goale. La sfarsitul anului 2020, dupa ce a aparut in calitate de invitat in show-ul radiofonic "The Rush Limbaugh Program", Daily Wire in colaborare cu Westwood One a anuntat ca Knowles va fi gazda propriei lui emisiuni radiofonice pe postul WHLD.  
 
Michael Knowles a absolvit Universitatea Yale cu dubla specializare in istorie si italiana. El este frecvent invitat pe postul de televiziune Fox News Channel sa vorbeasca in calitate de comentator politic, in timp ce articolele sale sunt publicate pe platforme precum: Daily Wire, The American Mind, Fox News si Daily Caller. 
 
Daca vreodata ti-ai pus vreun semn de intrebare cu privire la corectitudinea politica si libertatea de exprimare si ce mai inseamna ele astazi, cartea de fata nu numai ca iti va oferi raspunsurile pe care le cauti, dar te va ajuta sa intelegi mai bine directia in care se indreapta lumea de azi si ce putem face pentru a nu ne lasa purtati orbeste intr-o directie gresita. 
 
Cartea este impartita in 15 capitole dupa cum urmeaza: 
 
Capitolul 1: Vestul din Tara Minunilor 
 
Ne aflam in plin razboi al cuvintelor. Orice poate fi spus in mai multe feluri. Iar anumite moduri in care putem spune unele lucruri starnesc reactii total diferite fata de altele. Potrivit corectitudinii politice, vorbele nu descriu realitatea. Ele o constituie. De aceea a spune ca ceva e "corect politic" inseamna sa recunosti de fapt ca nu e corect, cel putin nu dupa standardul realitatii. Astfel ca un barbat imbracat intr-o rochie este un barbat, dar, potrivit corectitudinii politice, el este "o femeie trans", unde "o femeie trans" inseamna sa recunosti ca respectivul nu este de fapt femeie. 
 
Conform Oxford Dictionary of New Words definitia corectitudinii politice suna in modul urmator: "conformarea la un ansamblu de opinii liberale sau radicale asupra unor chestiuni sociale, caracterizata de sustinerea viziunilor aprobate si de respingerea limbajului si comportamentului considerate discriminatorii sau ofensatoare". Cu alte cuvinte, corectitudinea politica mascheaza realitatile dure la care face referire limbajul clar si contrazice sensul de baza al cuvintelor. 
 
Potrivit lui Michael Knowles lucrurile stau de fapt mult mai simplu, el fiind de parere ca corectitudinea politica deformeaza limbajul in incercarea de a remodela realitatea conform viziunilor de stanga. Washington Times a descris-o ca fiind "manipularea distructiva a idealismului, pentru a servi obiectivelor totalitariste".  
 
In acest capitol meditam asadar asupra unor formulari care respecta corectitudinea politica, nu si realitatea, precum: strain ilegal, criza climatica, femeie trans, casatoria intre persoanele de acelasi sex, si constatam ca, dupa cum afirma Hamlet cand simula nebunia: realitatea nu reprezinta altceva decat "vorbe, vorbe, vorbe" si "orice lucru e bun sau rau, numai dupa cum il face inchipuirea noastra".  
 
Capitolul 2: Redefinirea realitatii 
 
In acest capitol pornim in cautarea originilor acestui fenomen intitulat corectitudine politica si descoperim mai multe opinii printre care si cea conform careia acesta ar fi luat nastere in perioada revolutionarului comunist chinez Mao Tse-tung si a acolitilor lui americani din anii '60. 
 
Potrivit altor surse, originile fenomenului s-ar afla in cultura populara a anilor '90, in dezbaterile universitare din anii '80 sau in revoltele radicale din anii '60. Dar, indiferent de locul si momentul in care oamenii ii plaseaza originile, corectitudinea politica pare intotdeauna un concept nou si aberant, menit sa se prabuseasca sub presiunea propriei absurditati. 
 
Capitolul 3: Hegemonia culturala 
 
Conceptul de hegemonie culturala dezvoltat de filosoful italian marxist Antonio Gramsci desemneaza faptul ca ideologia dominanta a societatii reflecta credintele si interesele clasei conducatoare. Astfel, el este de parere ca pentru a realiza o schimbare radicala in societate nu e suficient sa controlezi mijloacele de productie si nici chiar sa detii fraiele puterii politice, ci ca trebuie sa institui hegemonia culturala - o dominatie totala a institutiilor importante. 
 
Urmarim asadar, in aceasta sectiune a cartii, cum revolutionarii minunatei lumi de maine incearca, cu mai mult sau mai putin succes, sa impuna idei periculoase care isi gasesc, din pacate, intotdeauna adepti. Vedem cum marxismul cultural, asemenea corectitudinii politice, urmaresc in mare acelasi obiectiv: de a controla cuvintele, pentru a controla cultura. In continuare, vorbim despre Scoala de la Frankfurt si abordarea ei critica a societatii actuale, despre razboiul cultural initiat de organizatia Black Lives Matter, despre teoriile perverse ale lui Wilhelm Reich, care si-au gasit si ele adepti mai ales in timpul miscarii "free love" din anii '60, dar si despre lupta de clasa dusa de senatorul socialist si fostul candidat prezidential Bernie Sanders. 
 
In final, constatam cum, in conditiile in care viziunile lui Gramsci, Reich si ale Scolii de la Frankfurt s-au indeplinit intr-o oarecare masura, revolutionarilor de astazi nu le mai ramane decat sa impuna noul lor ortodoxism printr-un sistem nemilos de cenzura pe care il numim atat de elegant corectitudine politica. 
 
Capitolul 4: Standarde si practici 
 
Tirania culturala a fost prevestita in anii '30 si '40 de romancierii britanici George Orwell si Aldous Huxley. Sintagmele nascocite de ei au devenit sloganuri pentru regimul corect din punct de vedere politic: "Nouvorba", "Fratele cel Mare", "crimagandit", "dublugandit", "gaura de memorie", "minunata lume noua". 
 
O profetie mai incisiva a politicii actuale a fost formulata de profesorul de franceza din liceu al lui Orwell, Aldous Huxley. In "Minunata lume noua", scrisa cu 17 ani inainte de "O mie noua sute optzeci si patru", un guvern mondial tiranic utilizeaza tehnologia, ideologia si impulsurile cele mai firesti ale omului pentru a crea o populatie docila, prea distrasa de sex si droguri, ca sa observe propria sclavie in cadrul unei ierarhii rigide. 
 
Portretul corectitudinii politice se intregeste in aceasta sectiune cu noi atribute menite sa ne deschida ochii si sa ne faca sa judecam mai aspru lucrurile pe care lumea (mult prea ingaduitoare) a inceput sa le accepte, desi nu ar trebui. 
 
Corectitudinea politica a restrans aria gandirii, prevesteste Syme, personajul lui Orwell. Dar, in acelasi timp, a rasturnat conceptia asupra binelui pe care gandirea si limbajul public urmaresc sa-l sustina. 
 
In timp ce civilizatia noastra a cautat intotdeauna dreptatea - adica fiecare sa primeasca ceea ce merita, fara a fi favorizat - corectitudinea politica preamareste "dreptatea sociala", adica fiecare sa primeasca ceea ce nu merita, pentru ca e favorizat. In timp ce civilizatia noastra a respectat intotdeauna reusita, corectitudinea politica rasplateste nemultumirea si victimizarea. In timp ce civilizatia noastra si-a pretuit intotdeauna mostenirea culturala, corectitudinea politica calomniaza aceasta mostenire si cere compensatii. 
 
Capitolul 5: Mao devine conventional 
 
Potrivit lui Michael Knowles, dintre numeroasele molime pe care le-a raspandit China in lume, de la Ciuma Neagra in secolul XIV, la virusul din Wuhan, in secolul XXI, niciuna nu a schilodit societatea occidentala mai mult decat ideea corectitudinii politice, care a patruns prima oara in cercurile radicale in 1966, odata cu traducerea in engleza a citatelor din "Micuta carte rosie" a presedintelui Mao Tze-Dun. 
 
Tot in aceasta sectiune a cartii observam cum, in mod ironic, corectitudinea politica nu este nici corecta, nici strict politica, iar conceptia ei despre bine este nefasta. In continuare vedem cum ironia defineste corectitudinea politica in sensul ca transforma cuvintele si frazele pentru a le da un sens opus si cum cuvintele pe care le folosim ne schimba perceptia asupra anumitor comportamente. La fel de interesante sunt in aceasta sectiune si exemplele care arata cum noile cuvinte transforma modul in care intelegem vechile concepte (ex: sodomist - homosexual).  
 
Definitia corectitudinii politice se intregeste in acest capitol cu doua noi caracteristici: ironia si inconsecventa si constatam ca, potrivit corectitudinii politice, anumite cuvinte sunt acceptabile atunci cand sunt folosite de anumite categorii de oameni, dar nepermise atunci cand sunt rostite de alte categorii (ex: nigger).  
 
Spre finalul acestei sectiuni vorbim despre ironie si sarcasm care prospera in societatile liberale si decadente si care nu sunt altceva decat alte forme de manifestare ale corectitudinii politice.  
 
Capitolul 6: Stanga toleranta 
 
In aceasta sectiune a cartii suntem invitati sa meditam la caracterul scindat al corectitudinii politice, care, in numele tolerantei pentru oamenii "marginalizati", impune un cod rigid al limbajului si al comportamentului, intolerant fata de disidenta. 
 
Retinem astfel mesajul principal al acestei sectiuni, si anume ca, toleranta trebuie sa aiba limite si descoperim cateva teorii importante care fac referire la ea, sustinute de  filosoful radical Herbert Marcuse si de marele filosof al tolerantei John Locke. 
 
Potrivit lui Herbert Marcuse - cercetatorul care a creat Teoria Critica la Scoala de la Frankfurt in anii '30 si autorul cartilor subversive One-Dimensional Man (Omul unidimensional) si A critique of Pure Tolerance (O critica a purei tolerante) - democratia "totalitara" a Statelor Unite a nimicit gandirea critica si a spulberat "diferenta dintre adevarat si fals, dintre informare si indoctrinare, dintre bine si rau" si astfel, oamenii au ajuns sa nu mai faca diferenta intre ce e adevarat si ce e fals si sa tolereze situatii care nu ar trebui sub nicio forma tolerate. 
 
Pe de arta parte, pentru John Locke, marele filosof al tolerantei, toleranta se bazeaza in primul rand pe crestinism. Astfel, el si-a rezervat cea mai transanta intoleranta pentru atei, sustinand ca: "Acele pareri care neaga existenta lui Dumnezeu nu trebuie tolerate nicicum" si ca: "Indepartarea de Dumnezeu, fie ea doar cu gandul, rupe toate aceste legaturi" pe care le poti pretui in societate, iar ateii nu trebuie sa se invinovateasca decat pe ei insisi, fiindca "aceia care prin ateismul lor submineaza si distrug orice religie, nu pot avea niciun motiv religios pentru care sa ceara privilegiul tolerantei". 
 
Capitolul 7: Nimic personal 
 
Politizarea tuturor aspectelor vietii le-a rapit oamenilor drepturile politice fundamentale, sustine Michael Knowles. Problema contraceptiei si avortului exemplifica cel mai bine acest proces contrar logicii si demonstreaza inca o data faptul ca corectitudinea politica si-a atins scopul de a rasturna societatea traditionala. 
 
In continuare vedem cum feministele si-au propus sa elimine separatia dintre viata personala si cea politica, cu ajutorul puterii cuvintelor care formeaza gandirea si exprimarea cuiva. Lingvista feminista Deborah Cameron a explicat aceasta strategie in felul urmator: "Sensul functioneaza prin contrast: cuvintele pe care le alegi capata forta dintr-o comparatie implicita cu cele pe care le-ai fi putut alege, dar nu le-ai ales", observa ea. "Asadar, nascocind alternative la utilizarile traditionale, radicalii au politizat efectiv toti termenii."  
 
Observam astfel cum simpla existenta a jargonului corect politic, oricat de ridicol ar fi, acorda limbajului traditional o semnificatie politica sporita. 
 
In final studiem ideile revolutionare ale lui Simone de Beauvoir, faimoasa feminista franceza si amanta lui Jean-Paul Sartre si miscarea feminista americana intitulata Al Doilea Val si vedem cum reprezentantele ei au manipulat limbajul pentru a transforma constiinta femeilor care, potrivit lor, au, involuntar, idei false si daunatoare despre sex, in particular, si despre natura umana, in general. Asadar, corectitudinea politica isi atinge scopul si de aceasta data, rasturnand societatea traditionala si vechile perceptii referitoare la femei, barbati, rolurile acestora in societate si relatiile dintre ei.  
 
Capitolul 8: Scoala resentimentului 
 
Corectitudinea politica prezinta istoria Statelor Unite din perspectiva resentimentului, rescriind normele si codurile de limbaj in beneficiul asa-ziselor grupuri minoritare nedreptatite. Dar, in ciuda acestor pretentii proletare, minoritatile promoveaza rareori corectitudinea politica. Mai degraba, albii de stanga se prefac indignati in numele grupurilor despre care cred ei ca ar trebui sa se simta jignite. 
 
Vedem astfel cum corectitudinea politica duce la diviziune, sensul identitar al limbajului si istoriei corecte din punct de vedere politic, divizandu-i pe americani in functie de rasa si orientare sexuala.  
 
Ryu Spaeth, de exemplu, a descris ,,militantul obisnuit anti-corectitudine politica" in publicatia New Republic ca fiind "heterosexual, alb, barbat, conservator". Insa aceasta imagine, precum si corectitudinea politica in sine, sunt contrare realitatii. Majoritatea americanilor urasc corectitudinea politica, iar minoritatile o urasc cel mai mult dintre toti. Astfel, potrivit studiului realizat de Stephen Hawkins, Daniel Yudkin, Miriam Juan-Torres si Tim Dixon, intitulat "Hidden Tribes: A Study of America's Polarized Landscape" - 80% dintre americani cred ca "corectitudinea politica constituie o problema". 
 
Capitolul 9: Codurile si coercitia din campusuri 
 
Corectitudinea politica este o norma anti-norma, o tehnica negativa creata pentru a rasturna obiceiurile si institutiile traditionale. Asadar, paradoxal, corectitudinea politica trebuie sa apere universitatea si s-o distruga in acelasi timp, pentru a avea castig de cauza. Doar campusul universitar, una dintre institutiile occidentale definitorii, ar putea oferi un refugiu sigur de la realitate, necesar pentru a cultiva critica nemiloasa a tot ce exista; dar practica acestor idei demonteaza insasi institutia. 
 
Asistam asadar la revolutia culturala care s-a petrecut brusc in campusurile americane si vedem cum educatia americana - care pana la jumatatea si spre sfarsitul secolului XX tintea excelenta, eruditia si cultivarea cunoasterii si a virtutilor necesare libertatii, a ajuns sa pretuiasca in prezent "deschiderea" mai presus de orice, ajungand sa fie descrisa de radicali drept un focar al bigotismului rasial si al violului.  Vedem astfel cum s-a ajuns la situatia paradoxala in care, spune Michael Knowles, mintea americana a devenit atat de deschisa, incat creierul a cazut pe dinafara. 
 
Capitolul 10: Noul razboi rece 
 
Exploatarea scandalurilor sexuale in scopuri politice are o istorie lunga in America. Practica dateaza din vremea Parintilor Fondatori si a relatiei extraconjugale a lui Alexander Hamilton cu Maria Reynolds, pe care adversarii lui politici au folosit-o impotriva lui in 1797.  
 
Vedem astfel cum revolutia culturala a anilor '60 a pus capat vechilor norme sexuale si a schimbat fundamental etica sexuala urmand criteriile corectitudinii politice. Studiem in acest sens cazul Anitei Hill care l-a acuzat pe Clarence Thomas, judecatorul de la Curtea Suprema Americana de hartuire sexuala. Procesul a fost castigat in cele din urma de Thomas dupa ce a invocat impotriva radicalilor obsesia corecta politic fata de rasa. Urmarim in continuare cum corectitudinea politica sfideaza legile logicii si urmarim cum a ajuns avortul sa fie considerat legal in SUA in numele corectitudinii politice si cum a fost redefinita definitia casatoriei pentru ca persoanele de acelasi sex sa se poata casatori legal. Vedem asadar cum Conservatorii exuberanti care au aclamat o "noua ordine mondiala", crezand in mod eronat ca aceasta le va favoriza obiectivele nu au facut nimic altceva decat sa instituie haos social si o ordine fundamental opusa lumii pe care isi doreau sa o pastreze. 
 
Capitolul 11: Tabuuri la schimb 
 
Tabuurile diverselor culturi vorbesc despre ce anume venereaza o cultura si ce detesta. Ele deosebesc culturile unele de altele si le mentin unite. Ele delimiteaza ceea ce venereaza o societate, precum si ce detesta. Revolutionarii culturali au constientizat acest fapt si au transformat tabuurile in conformitate cu obiectivele lor politice. Intre timp, conservatorii au stat deoparte neputinciosi, si, de multe ori, reticenti sa opreasca aceasta transformare.  
 
Odata ce s-a instalat noul standard profan, radicalii au devenit mai nerusinati in atacurile lor asupra vechiului cod moral si a religiei care il sustinea. Oricat de ridicol ar suna, progresistii corecti politic au declarat razboi Craciunului si au redefinit viciul ca virtute si virtutea ca viciu. 
 
Capitolul 12: Razboiul impotriva Craciunului 
 
Razboiul impotriva Craciunului dateaza de la inceputurile Americii, desi, in mod ironic, taberele in care se aflau candva beligerantii s-au inversat. In ziua de Craciun a anului 1621, guvernatorul William Bradford a marcat nasterea Mantuitorului cu o austeritate puritana. A interzis festivitatile, a solicitat ca cetatenii sa-si ingrijeasca culturile la fel ca intr-o zi de lucru obisnuita si a confiscat jucariile si jocurile locuitorilor care refuzau sa lucreze in ziua de Craciun. Politica lui Bradford aminteste de faimoasa descriere pe care H.L. Mencken a facut-o puritanismului, numindu-l "teama obsedanta ca cineva, undeva, ar putea fi fericit". 
 
Puritanii din America au interzis festivitatile de Craciun timp de patru decenii, pana in 1681, iar traditia a continuat sa descurajeze celebrarea sarbatorii chiar si dupa abrogarea legilor care interziceau oficial festivitatile. 
 
In aceasta sectiune a cartii descoperim asadar chinuita istorie a Craciunului in Statele Unite, care se defineau odinioara drept o natiune crestina. Vedem insa cum, odata cu trecerea anilor si pe masura ce corectitudinea politica a castigat tot mai mult teren, crestinismul si valorile lui au devenit incorecte din punct de vedere politic, astfel ca, la un moment dat in anii '90, Pomul de Craciun de pe Colina Capitoliului din Washington, D.C., a devenit un simplu "pom de sarbatoare" iar in anii 2010, revolutionarii culturali au propus "sarbatorile" fara nume ca termen inlocuitor. 
 
Constatam astfel ca victoriile timide ale corectitudinii politice de la inceputurile miscarii au luat amploare si au dus incet, incet la transformari radicale ale societatii actuale: relatiile sociale au degenerat, limbajul a decazut, iar ratiunea s-a retras din sfera publica. 
 
Capitolul 13: Batalia pentru sexe 
 
Candva, ideea ca barbatii nu sunt femei era o chestiune ce tinea de judecata sanatoasa; la sfarsitul anilor 2010, a devenit o "incitare", o "prejudecata", o "intoleranta", "o atitudine inraita" si o "afirmatie falsa". 
 
In acest capitol studiem asadar noua ideologie de gen si o serie de situatii aberante care au decurs din aceste discutii. Vedem astfel cum aceste discutii au trecut de nivelul toaletelor unisex si au ajuns in biblioteci si sali de clasa, unde a denaturat de multe ori perceptia copiilor despre sex si sexualitate.  
 
Rosy Clark, o profesoara de la gradinita PS 58 din Brooklyn, finantata de contribuabili, le-a spus elevilor ei in varsta de 4 ani ca "toti oamenii au dreptul sa-si aleaga singuri genul, ascultandu-si sufletul si mintea", potrivit unui e-mail obtinut de New York Post. "Toti oamenii pot alege daca vor sa fie baieti sau fete, ambele, nimic sau altceva", le-a transmis Clark, "si nimeni nu are dreptul sa aleaga in locul lor". Vedem astfel cum scoala, care, odinioara avea rolul de a corecta iluziile si dorintele nerealiste, odata cu corectitudinea politica, a ajuns sa incurajeze fantezii si pofte distructive. 
 
Dar mai ales, vedem cum radicalii corectitudinii politice cauta sa ne suprime intuitiile morale si, in final, sa le transforme, sa ne nege capacitatea de rationament si sa stearga intelepciunea veacurilor. Riscam astfel sa ne distruga putin cate putin normele si traditiile, pana cand chiar si o infractiune atroce precum abuzul sexual al unui copil va fi considerata normala. 
 
Capitolul 14: Lokdown pentru opozitie 
 
Ideologia de gen ofera, poate, cel mai clar exemplu al devierii stiintei prin corectitudinea politica, dar pana si discipline stiintifice precum epidemiologia si meteorologia au cazut prada redefinirii radicale, dupa cum a demonstrat Organizatia Mondiala a Sanatatii in timpul epidemiei de coronavirus din 2020.
 
Astfel, in martie 2020, medicul Anthony Fauci le spunea oamenilor ca nu exista niciun motiv medical sa poarte masca. Oamenii l-au ascultat fara sa stie ca adevaratul motiv pentru care medicul facea asta era faptul ca America se confrunta cu o penurie de masti si era esential ca acestea sa fie pastrate pentru cei care aveau cea mai mare nevoie de ele, adica pentru medici.  
 
Fauci si-a justificat inducerea in eroare cu privire la purtarea mastii in principal prin faptul ca, astfel, era asigurat suficient echipament de protectie pentru angajatii din spitale - o consideratie mai degraba politica decat stiintifica. El a prezentat in mod distorsionat ceea ce considera a fi date stiintifice, pentru a-si indeplini obiectivele politice. Si, in tot acest timp, nega ca sfaturile lui erau influentate de politica. 
 
In aceste conditii, concluzioneaza Michael Knowles, desi coronavirusul chinezesc nu a fost nici pe departe la fel de grav ca epidemia de variola din secolele al XVII-lea si al XVIII-lea, ca cea de holera din secolul al XIX-lea, sau cea de Gripa Spaniola si Gripa Hong Kong din secolul XX, i-a determinat pe politicieni sa inchida tara, asa cum nu s-a intamplat in niciunul din cazurile mai sus amintite. Asta deoarece, desi natura mortii si a bolii nu s-au schimbat de-atunci pana acum, s-au schimbat standardele dupa care oamenii judeca moartea, boala si politica, iar aceste noi standarde cer supunere in fata tehnocratilor progresisti, ale caror cuvinte au autoritatea stiintei insesi. 
 
Urmarim in continuare si alte prevestiri apocaliptice precum Noua Epoca de Gheata din anii '70, suprapopularea planetei sau incalzirea climatica si vedem cum panica indusa de astfel de subiecte nu face altceva decat sa ii ajute pe politicieni sa isi atinga si mai usor scopurile. Concluzionam astfel ca ceea ce ne ramane de facut in aceste conditii este, asa cum spunea hipiotul Timothy Leary: "Gandeste pentru tine si pune la indoiala autoritatea". 
 
Capitolul 15: Epurarea
 
In aceasta ultima sectiune a cartii autorul aduce in discutie excluderea lui Donald Trump de pe retelele sociale si vorbeste despre libertatea de exprimare si cuvantul greu de spus pe care il au retelele de socializare in aceasta privinta in societatea zilelor noastre. Vedem astfel ca Facebook si Twitter, la fel ca Amazon, Google si Apple, nu sunt simple "companii private", indreptatite sa faca ce vor. Ele sunt colosi multinationali care controleaza discursul public in Statele Unite si peste tot in lume. Pierderea accesului la aceste platforme reprezinta o ostracizare tehnologizata si, practic, alungarea din viata publica. Iar intr-o republica, cine controleaza limbajul, controleaza si politica. 
 
In aceste conditii, nu e de mirare ca in ianuarie 2021, cand platformele sociale l-au cenzurat si l-au eliminat de pe retele pe presedintele in functie al Statelor Unite, romanul "O mie noua sute optzeci si patru" al lui Orwell a ajuns iarasi in topurile vanzarilor, la mai bine de sapte decenii de la publicare. Orwell, un socialist democrat, si-a imaginat un viitor distopic in care regimul totalitarist controla gandurile cetatenilor prin manipularea limbajului, revizionism istoric si cenzura directa.  
 
Observam astfel cum societatea americana a ajuns la apogeul corectitudinii politice dupa decenii intregi de reprimare a vocii conservatorilor in sala de curs, in sala de conferinte, la Hollywood, in Silicon Valley, in birocratie, in presa si pe retelele sociale; si urmarim cum un grup de elitisti radicali, neingraditi de nicio constrangere in afara de propriul ortodoxism, l-au lasat fara grai chiar si pe presedintele ales al Statelor Unite. Constatam astfel consternati ca aceasta scena din istoria Statelor Unite notiunea americana de libertate de exprimare este scoasa din peisaj...
 
In final, nu imi ramane decat sa te invit sa savurezi o lectura deloc usoara, dar foarte actuala si oportuna pentru vremurile debusolarii absolute pe care le traim si sa te convingi singur ca razboiul cultural in mijlocul caruia am trait cu totii in ultimii ani s-a incheiat, din pacate, cu infrangerea culturii. Pentru ca aceasta carte - un adevarat manifest impotriva corectitudinii politice si un atac la adresa ei - iti va dezvalui o multime de informatii istorice fascinante, dar si dimensiunile raului facut de stanga prin razboiul pe care l-a purtat impotriva normalitatii, dar si a celui facut de dreapta care a cedat cultura in fata stangii radicale.

Traducere din limba engleza de Diana-Maria Trancuta.
Citeste mai mult

Detaliile produsului

De pe acelasi raft

De acelasi autor

Parerea ta e inspiratie pentru comunitatea Libris!

Noi suntem despre carti, si la fel este si

Newsletter-ul nostru.

Aboneaza-te la vestile literare si primesti un cupon de -10% pentru viitoarea ta comanda!

*Reducerea aplicata prin cupon nu se cumuleaza, ci se aplica reducerea cea mai mare.

Ma abonez image one
Ma abonez image one