Arlette Geneve este o autoare de origine spaniola, care a cunoscut succesul mondial cu numeroase bestseller-uri, dintre care amintim Salveaza-ma, Iubeste-ma si Saruta-ma, care au aparut deja la Editura Lider, pentru care a fost distinsa cu numeroase premii internationale de literatura.

Romanul ”Fara mila” ne propune sa reflectam la povestea eroilor, poveste in care multi dintre cititori se pot regasi cu usurinta.

Fagaduiala facuta de catre Violet unchiului sau de a-l seduce pe baronul Diego Vilchez in schimbul redobandirii unei proprietati ce apartinuse familiei urmeaza sa schimbe dramatic cursul vietii acesteia. Rodul iubirii ei neimpartasite este un baietel pe nume Miguel, datorita caruia relatia dintre cei doi este consfintita printr-o casatorie pur formala. Lucrurile iau o turnura neasteptata atunci cand, in urma unei dispute violente dintre soti, copilul isi pierde viata.
Macinati de mustrari de constiinta si aflati in imposibilitatea de a comunica deschis, Diego si Violet trebuie sa decida ce vor face cu vietile lor in continuare.

Fragment:
"   S-a trezit cu inima pustie si cu sufletul amortit. Era imbracata cu o camasa curata si avea picioarele bandajate. Isabel a alergat la pat si a imbratisat-o. Gestul acesta a declansat nelinistea lui Violet, desi nu a varsat nicio lacrima. Sangele ii inghetase in vene. Se simtea mai mult moarta decat vie si brusc si-a amintit vorbele lui Luis.
    — Nu! Nu! O, Dumnezeule! De ce? Trebuie sa-l vad!, a strigat cu glas ragusit.
    Isabel i-a dat un halat pe care sa si-l puna peste camasa roz.
    — Diego nu ne da voie sa intram in odaie. S-a incuiat cu cheia de mai multe ceasuri, i-a spus Isabel cu glas intretaiat. Durerea de neindurat o asalta din nou. Facuse o fagaduiala, dar Hristos al indurarii nu o ascultase. Respira din inertie, pentru ca se simtea goala pe dina-untru. Trebuie sa-l convingi sa ne lase sa-1 inmormantam pe micut.
    Violet si-a scuturat umerii hohotind, chiar daca din ochi nu curgeau lacrimile eliberatoare. Simtea spasme de durere in stomac, zbuciumul o scutura starnindu-i o neliniste otravitoare. Daca nu s-ar fi temut de pedeapsa divina pentru Diego, si-ar fi adunat curajul sa-si ia viata si sa-l insoteasca pe Miguel in calatoria lui. Nu putea sa fie mort! Fiul plamadit din trupul ei nu putea s-o paraseasca.
    Si-a lasat picioarele pe podea si s-a dus pana la usa. O dureau talpile din pricina ranilor pe care si le facuse singura, mergand desculta pe strazile inguste.
    Cand a deschis usa grea, a dat cu ochii de In& si Blanca. Restul familiei umplea salonul principal, ca si biblioteca, facand pregatirile pentru inmormantare. Nu stia cat timp fusese in nesimtire, dar Luis se ocupase de tot.
    Cu fiecare pas pe care il facea spre apartamentul lui Diego se simtea de parca ar fi mers pe fier inrosit. Vedea chipurile inlacrimate, primea condoleante fara sa poata scoate o vorba de multumire. Usa dintre coridor si odaia lui Diego, devenita un zid de netrecut, era inchisa. Iar tacerea semana cu un lant greu legat de gatul ei, care o strangea tot tare, nelasand-o sa respire.
    Isabel le-a cerut celorlalte femei s-o lase singura ca sa poata vorbi intre patru ochi cu Diego. Coridorul s-a golit intr-o clipa. Isabel astepta stand pe prima treapta de jos a scarii, rugandu-se si plangand totodata.
    Violet respira anevoie. A ridicat mana ca sa atinga usa, dar a renuntat, pentru ca se simtea sleita de puteri. in cele din urma si-a facut curaj si a lovit cu degetele in usa groasa. Dupa cateva secunde a incercat din nou. "