Plantele medicinale sunt specii vegetale, cultivate sau spontane, care prin compozitia lor chimica au proprietati farmaceutice si sunt folosite in terapeutica umana si veterinara.
Foarte putine tari din lume se pot lauda cu o bogatie asa de mare de plante medicinale.
Din pacate, in timpurile noastre, farmacognoziei si fitoterapiei nu i se acorda importanta cuvenita, cu toate ca este cunoscut faptul ca unul din cinci produse medicamentoase este facut folosind ca materie prima unul sau mai multe produse vegetale.
De asemenea, pentru multe medicamente s-a cautat, cu ajutorul diverselor procedee chimice, sa se reproduca in laborator o parte din principiile active ale plantelor.
Intr-adevar, de foarte multe ori s-a reusit acest lucru cu mai mult sau mai putin succes.
Acestea insa nu vor putea niciodata sa reproduca in totalitate toate principiile active din plantele respective, precum si procentele in care acestea sunt "amestecate” in produsul vegetal si deci nu vor avea nici pe departe aceleasi calitati ca plantele din care sunt facute.
Plantele medicinale reprezinta materia prima pentru fitoterapie.
Inca din zorii existentei sale, Omul, la inceput din instinct, apoi din intuitie si experienta, iar mai tarziu printr-o abordare stiintifica, rationala, a folosit si continua sa foloseasca, in scopul vindecarii sau ameliorarii bolilor, plantele medicinale.
Plantele medicinale care cresc in tara noastra, in majoritatea lor, sunt putin cercetate si cu atat mai putin valorificate.

Farmacognozia si fitoterapia romaneasca inca raman, in mare parte, fie folclorice, fie bazate pe studiile si materia prima de import, in ciuda marilor eforturi intreprinse de putinii cercetatori romani (O. Bojor, M. Alexan, E. Giurgiu s.a.) care si-au dedicat cercetarile acestor vegetale tamaduitoare.

Din cuprins: Glucidele ( Glucoza; Fructoza; Zahar; Amidon; Apa); Poliuronide (Agar; Lini semen; Tiliae flos); Hetereozide ( Tioheterozide; Antracenozide; Heterozide cardiotonice; Saponozide); Uleiurile volatile (Lavanduale flos; Coriandri fructus; Chamomillae flos) Vitaminele ( Nomenclatura; Cynosbati fructus; Matasea de porumb; Drojdia de bere); Lipidele ( Grasimile; metode de extractie; Produse vegetale; Butyrum cacao; Uleiul de masline; Uleiul de ricin s.a.m.d.) Alcaloizi ( Produse vegetale cu un continut ridicat de alcaloizi; Ephedra distachya; Atropa belladonna; Atropina; Morfina; Opiu;Codeina; Secara ergot s.a.m.d.).

Fragment din lucrarea Farmacognozie speciala de Marian Nita si Laurentiu Dinu

" II. POLIURONIDE
Reprezinta denumirea generica data pectinelor, mucilagiilor si gumelor, care iau nastere din degradarea moleculara a lamelei pectice sau din simplificarea intregii membrane celulare.
Dau in prezenta apei geluri si prezinta drept constituenti comuni cu acizi uronici.
Datorita structurii lor chimice foarte apropiate, o delimitare neta intre aceste produse nu este posibila. Dintre acizii uronici, mai frecvent se intalnesc acizii d-glucuronic si d-galacturonic, ce corespunde respectiv d-glucozei si d-galactozei.
In cele mai multe cazuri, acizii uronici sunt legati de oze prin legaturi ozodoce, iar gruparile carboxilice, care raman libere se pot combina fie cu o baza sau se pot esterifica, prezentand in acest caz un ester metilic.
Tipuri
Daca dintre cele trei categorii de principii active, pectinele au un aspect mai omogen, mucilagiile si gumele, in afara caracterelor lor dominante prezinta, fiecare din ele variatii, care le ofera intr-o oarecare masura un caracter heterogen.
Mucilagiile, datorita faptului ca nu provin toate din degradarea intregii membrane celulare, ci numai anumite lamele ce o alcatuiesc, se comporta diferit fata de cloroiodura de zinc, reactivul specific celulozei.
Din aceeasi cauza, compozitia mucilagiilor va prezenta deosebiri.
Dupa componenta mucilagiile pot fi urmatoarele tipuri:
1. Simple - provenite din transformarea unei singure componente a membranei celulare, in care caz se deosebesc:
- pectice, care sunt cele mai raspandite, de ex. Fam. Rosaceae, Malvaceae, Tiliaceae.
- celulozice,
- calozice.
2. Mixte, cand la formarea mucilagiilor participa doua sau mai multe componente ale membranei celulare. In cazul mucilagiilor:
- pectocelulozice, cel mai raspandite si cele mai putin solubile, in samanta de in, in unele alge.
- pectohemicelulozice, in semintele unor Fabaceae.
3. Nedeterminate - din roscove.
Gumele, la randul lor, in urma particularitatilor metabolismului celulei din care iau nastere, prezinta si ele o serie de deosebiri intre ele.
Tipuri de gume dupa solubilitatea lor in apa.
1. Gume solubile in apa, in realitate ele dau pseudo-solutii, deoarece sunt de natura coloidala. Din aceasta categorie face parte guma arabica = Gummi Arabicum.
2. Gume partial solubile, cum este guma de ciresi = Gummi Cerasi.
3. Gume inslobile, care in prezenta apei se umfla, asa cum este guma tragacanta = Gummi Tragacanthae. Gumele sunt amestecuri de substante diverse, solubile si insolubile in apa. Nici una din gume nu poate fi considerata ca fiind solubila sau insolubila in apa. "