Un roman de o justete implacabila, aproape brutala, care nu cruta nicio iluzie Irene Nemirovsky surprinde prin uimitoarea sa modernitate, prin felul foarte liber in care abordeaza placerea sexuala, avortul si, de asemenea, prin felul in care priveste cuplul, ca refugiu si inchisoare totodata. Tineretea trecatoare, fragilitatea iubirii si vulnerabilitatea fericirii, pasiunea in cuplu si in afara lui, infidelitatea si amaraciunea minciunii sociale sunt supuse, toate, unei analize psihologice fine si subtile in acest roman cu parfum nostalgic, bine ancorat in epoca lui de inceput de secol XX si totusi inca extrem de actual.

„Se sarutau. Erau tineri. Sarutarile se nasc atat de firesc pe buze cand o fata are douazeci de ani! Nu e iubire, ci un joc; nu cauta fericirea, ci un moment de placere…” Asa incepe Farmecul perfid al iubirii conjugale, ca un roman de Scott Fitzgerald, cu o scriitura cizelata, bine ancorat in epoca lui si totusi de o uimitoare modernitate.