Fascinatiile cugetarii. Eseuri

Repetam oare nestiutori si nepasatori aceleasi erori logice dintotdeauna pretinzand concluzii categorice rationamentelor cu una din ipoteze in ireal? De fapt, nu reusim sa evadam inca din aceeasi eroare logica formala pentru ca refuzam sa admitem ca din premisele noastre reale nu rezulta o concluzie metafizica rezonabila si trecem deja in inconsecventa: cand afirmam antecedentul, negam consecventul si suntem intr-un rationament de tip teologic, in vreme ce afirmand consecventul, negam antecedentul si suntem intr-un rationament de tip existentialist.

Viata in sine este cea mai autentica devenire in timp ce sufletul, dupa Platon, "este, in orice privinta, mai asemanator cu ceea ce ramane vesnic la fel, mai degraba decat cu ceea ce se schimba" (Phaidon, 79.e). Pentru viata, lumea de dincolo numai ca agregare a sufletului are relevanta mitului, insa pare verosimila doar daca se verifica nu ca premisa, ci ca ratiune valida precum viata insasi, ori lumea escatologiei ramane o premisa non sequitur daca nu il valideaza pe Dumnezeu in atributele lui ca alta esenta. Oricum, ceea ce nu devine nu rezulta; restul este!