Prefata de Mircea Cartarescu

    O scriitoare pe care o recomanda Mircea Cartarescu: „Reusita Fetei din casa vagon consta in poezia de mare forta a evocarilor, amintirilor si fantasmelor tuturor personajelor, care nu sint decit avatarele uneia si aceleiasi voci eminamente feminine. Tot ce pot spera de-acum incolo e ca acest roman crud, ciudat si atit de original sa o impuna, in fine, pe Ana Maria Sandu ca pe o scriitoare de prima mina.”
    Un roman impresionant, spectaculos, foarte bine controlat stilistic. Naratiunea este structurata in trei parti, fiecare relatata de catre o alta voce. Prima parte este romanul unei fetite, Ileana, care isi traieste copilaria plina de neintelesuri echivalente cu niste miracole. A doua parte, narata de catre fiica Ilenei, Ina, reconstituie viata femeii de mai tirziu, de la momentul intilnirii viitorului sot, Stefan, pina la consolarea, datorata brutalitatilor acestuia, in bratele unui amant si sinuciderea ei ulterioara. In a treia parte, naratiunea ii apartine Ilenei insesi, tinara, inca la liceu, care isi cunoaste, in timpul unei vacante la Costinesti, viitorul sot. Stefan se arata inca de pe acum un tip violent, fiind capabil insa si de gesturi de tandrete.
    Fragment din volumul "Fata din casa vagon" de Ana Maria Sandu:

    “„Te-ai schimbat", atit a apucat sa-mi spuna – si avea ochii prinsi in aceleasi acvarii. M-am intors acasa de la internat cu geanta maro. N-am golit-o, am lasat-o in mijlocul camerei si ma impiedic tot timpul de ea. O ocolesc si asta ma face sa simt ca mai am reflexe. Ca vreau sa traiesc.
    Am saptesprezece ani si sint eleva in clasa a XI-a B la Liceul Industrial nr. 5. Nu stiu ce-mi doresc si-mi vine sa pling de citeva ori pe zi. Mai ales seara, cincl stau cu ochii inchisi si ma gindesc la tot felul de lucruri.
    Nu prea stiu ce sa fac cu toate figurinele astea de pinza : Ileana de acum zece, noua, opt ani. Tulburi si moi, ca si Ileana de anul asta, de peste zece sau douazeci si doi de ani. La inceputul verii am plecat la mare. Din intimplare, dupa un chef la care l-am cunoscut pe Stefan si ne-am ametit ingrozitor. Lui i-a fost foarte rau, a borit toata seara, dar nu m-am suparat. A doua zi m-am trezit cu el si cu Dinu la mine la liceu. Parea hotarit:
    — Gata, trebuie sa-mi spal pacatele. Asa ca-ti propun aventura asta. Plecam doar noi doi si gata. De bani nici nu se pune problema, ca-mi dau ai mei.
    Ii batea soarele din spate si gesticula. Stiam ca joaca pocher, asa ca m-am uitat atent la miinile lui. Nu stiu de ce m-am gindit la o pereche de manusi albe, de cauciuc. Si-am zis da.
    Il speriasem rau cu povestile mele de fetita orfana. Uneori, cind beau, mi se intimpla sa fac chestia asta. Chem toate ciudateniile, le aliniez intr-un careu si le dau drumul. Se catara pe omul din fata mea, il scuipa, il invelesc si-l inghit bucatica cu bucatica. Apoi mi se face frica si ma las dusa de val. Nu mai simt nimic, mi-e foarte cald si ma intorc in acelasi loc. Picioarele imi aluneca pe huma de la Susita. Incerc sa ma tin, sa nu cad, dar ma afund. Si mi-e, in sfirsit, bine. Dupa mult timp. Apa imi ajunge pina la git, pina mai sus de barbie si nu fac nici cel mai mic gest sa ma ridic. Inchid ochii si astept."