In acest thriller science-fiction noir, care are o desfasurare apropiata de filmul Martianul de Quentin Tarantino, un android anarhist comite o serie de crime pe o baza de pe Luna numita Purgatoriul, loc de detentie pentru raufacatorii trimisi aici de pe Pamant. Un fost politist, locotenentul Damien Justus, este trimis pe Luna ca sa investigheze cazul si sa-l prinda pe criminalul in serie, androidul Leonardo Black.

 

    „Dupa ce indura alte sase lovituri, droidul reusi, in sfarsit sa puna o mana pe bara. Dar inainte de a o trage cu putere, incat sa-l atraga pe om in raza lui de actiune, acesta dadu viclean drumul barei si sari in spate, cu pasi defensivi mari. Droidul ezita cateva secunde, apoi se angaja in atac, tinand bara ca pe o bata si intentionand sa-i administreze omului acelasi gen de lovitura - cu sete. Insa omul ridica deja de jos un bolovan, o miscare imosibila pe Terra, pe care-l arunca spre droid ca pe o minge medicinala. Droidul se vazu nevoit sa se fereasca pentru a nu fi lovit.

    Pe urma omul, care continua sa se retraga, incepu sa ia pietre mai mari si sa le arunce cu o acuratete surprinzatoare, desi se afla la o distanta de aproape treizeci de metri. Droidul se vazu iar nevoit sa se aplece si sa se fereasca. Situatia incepea sa devina ridicola - droidul era dominat in lupta de o fiinta omeneasca, de un om pe care-l putea ucide in cateva secunde.

    Droidul decise ca-i ajunsese cat indurase.

    „Pierde-ti cumpatul adesea. Si bine.”

    Se repezi peste solul impanat cu pietre - nici macar nu mai zambea - si se napusti asupra individului bizar, hotarat sa-l opreasca pentru totdeauna din actiunile lui. Dar omul executa o alta miscare evaziva curioasa, pe jumatate ghemuire, pe jumatate salt, si reusi cumva sa scape din nou din stransoarea droidului. Si acesta isi schimba directia - o miscare ca de bici care plesneste insa ciudata fiinta omeneasca reusi din nou sa-l evite.

    Dupa aceea cei doi se angajara intr-o cursa ridicola de urmarire, sarind ca niste canguri, schimband abrupt directia incolo si incoace, indreptandu-se la un moment dat catre jonctiunea zi-noapte inainte de a se replia, cu fiinta omeneasca reusind la un moment dat sa alunece din stransoarea droidului si sa se indeparteze din nou de el.

    Droidul se opri cateva secunde, ca sa-si calculeze optiunile, si incasa o piatra in fata - lovitura ii inclina capul intr-o parte, facandu-l sa tremure ca si cum ar fi fost cuprins de un frison.

    lar cand se uita spre fiinta omeneasca - nimic. Nu-l mai vazu pe acel om bizar nicaieri. Probabil ca se ascunsese in spatele unui bolovan. Sau cazuse intr-o groapa din sol. Droidul se puse in miscare, luandu-se dupa urmele omului intiparite in praful lunar asemanator grafitului, numai ca in acel moment se vedeau foarte multe urme - mergand in toate directiile, fiecare dintre ele suficient de proaspata ca sa poarte o amprenta termala -, incat era imposibil de vazut unde disparuse prada. Putea la fel de bine sa se fi dematerializat.

    Asa ca droidul lua o decizie extrem de logica. N-avea sens sa urmareasca un om care foarte probabil era oricum condamnat. Acolo, in Zona Intunecata a Lunii, la mare departare de orice, sansele de supravietuire ale omului erau minuscule pana la inexistente. Mai mult, droidul nu dorea sa fie indepartat de LRV - ceea ce ar fi fost o idee vicleana din partea omului ca sa redobandeasca posesia vehiculului si sa fuga cu acesta din acel loc.

    Asadar, se duse inapoi spre vehicul. Se aseza pe scaunul soferului. Examina manetele de control - mai primitive decat cele ale oricarui vehicul cunoscut de el, dar putand fi inca 

recunoscute. Apuca maneta de control. O trase inapoi pana la capat si dadu drumul franei. Impinse maneta inainte. Iar dupa cateva tresariri, vehiculul o lua din loc, fara ca droidul sa-l mai zareasca pe acel om pe undeva. In cateva minute, scena luptei si orice posibilitate de a mai fi atacat de fiinta omeneasca ramasera complet ascunse in spatele orizontului. Droidul isi spuse ca o astfel de situatie era, de fapt, mai cruda decat era normal, deoarece, in definitiv: 

„Dai dovada de mila daca ataci direct jugulara.”