„In toate cartile pe care le-am scris, una dintre intentiile mele de capatai a fost sa spulber mistificarile, sa spun adevarul. Aceasta obstinatie vine din copilarie; eu si sora mea uram «prostia» – asa numeam noi felul in care prejudecatile, perceptia gresita, rutina, regulile gaunoase sufoca viata si bucuriile ei. Am vrut sa scap de aceasta constrangere si am jurat sa o denunt.“ (Simone de BEAUVOIR)

Chiar daca doar una dintre nuvele poarta acest titlu, fiecare dintre personajele lui Simone de Beauvoir este o femeie sfasiata. In Varsta discretiei, inaintarea in varsta o indeparteaza pe cerebrala profesoara de literatura franceza de Andre, sotul ei, si de Philippe, fiul acum casatorit, revelandu-i ca principiile si convingerile care au ghidat-o toata viata nu sunt nici imuabile, nici universale. In Monolog, Murielle e sfasiata de singuratate si mutilata de ura (auto)distructiva pe care o nutreste fata de tot ce o inconjoara. Monique, protagonista din Femeia sfasiata, care consemneaza in paginile jurnalului intim drama de a se sti inselata, oscileaza la nesfarsit intre speranta unei reveniri a sotului si deznadejdea de a-si vedea si trecutul, si viitorul naruindu-se ca un decor de mucava.