headerdesktop  comgr21iun

MAI SUNT 00:00:00:00

MAI SUNT

X

headermobile herald30iun

MAI SUNT 00:00:00:00

MAI SUNT

X

Promotii popup img

Doar azi!

-20% -40% Despre tine,

pentru tine de la HERALD!

Comanda acum!
Close

Fenomenul intiparirii iconice

De (autor): Gabriel-Dinu Herea

0
(0 reviews)
Fenomenul intiparirii iconice - Gabriel-Dinu Herea
Rasfoieste

Fenomenul intiparirii iconice

De (autor): Gabriel-Dinu Herea

0
(0 reviews)
Exprimarea in plan material a realitatilor dumnezeiesti, adica exprimarea inexprimabilului, a fost dintotdeauna o lucrare anevoie de patruns cu mintea, mai ales atunci cand unii carturari au incercat - zadarnica stradanie! - sa dezlege cu stiinta filosofiei si a filologiei tainele acestei infiripari. Cei intelepti insa au stiut sa nu se avinte dincolo de pragul smeritei-cugetari si, cu toate ca s-au dovedit in fata lumii intregi a fi deopotriva straluciti calofili si filosofi, cu luare-aminte la fiecare silaba scrisa sau rostita, menita si sa adauge cunoastere, dar si sa placa urechii, au aratat fara urma de indoiala care este locul cuvenit acestui fel de a teologhisi.
 
Pe scurt, la unison, Parintii Bisericii, atit cit am avut prilejul sa-i citim si sa-i intelegem, spun asa: Dumnezeu si realitatile Sale tainice, chiar in masura in care ni le-a descoperit, nu pot fi cuprinse cu mintea. Rostul descoperirii este unul eminamente doxologic, pentru ca lauda adusa lui Dumnezeu sa sporeasca. De vreme ce nici macar cu mintea nu pot fi cuprinse, cu atit mai putin pot fi cuprinse in cuvinte, intrucit limba si cuvintele au putere de cuprindere mult mai mica decit insasi mintea. De aceea, forma cea mai inaintata a cunoasterii lui Dumnezeu nu este in exprimari, ci in tacere, isihasmul vadindu-se a fi, de asemenea, calea cea mai inaintata a monahismului, dar nu in termenii unei performante ascetice, ci in termenii vederii mai limpezi, intru trezvie, a lui Dumnezeu, deci ai cunoasterii Lui. Acelasi lucru este aratat si in episodul Schimbarii la Fata a Mantuitorului pe Muntele Taborului inaintea ucenicilor Sai, cand, in fata stralucirii Dumnezeirii, omul-Petru nu poate rosti altceva decit celebrele cuvinte copilaresti (in cel mai pur sens al cuvantului), prin care Il pofteste pe Dumnezeu sa Se salasluiasca, impreuna cu cei doi strabuni Parinti, Moise si Ilie, reprezentand Legea si Proorocii, in trei... corturi facute de mina omului. Evident, pe verhovnicul Petru nu-l putem banui de atita naivitate. Realizam insa ca, in fata stralucirii Dumnezeirii, mintea sta in loc, limba tace. Iar daca nu tace, rosteste lucruri neintelese in limbajul comun.
 
Tot astfel, adica tinind de aceeasi ratiune a ierarhizarii lucrurilor (realitate - intelegere - exprimare), in momentul cel mai intim al Sfintei Liturghii - cind Hristos Isi da Sfintul Trup si Sfintul Singe oamenilor, intii slujitorilor Sfintului Altar, apoi credinciosilor -, moment liturgic cunoscut sub numele de chinonic (adica al Impartasirii), Biserica a rinduit sa se cinte la strana un singur verset dintr-un Psalm (in Duminici, de pilda, versetul este "Laudati pe Domnul din ceruri! Aliluia!"), pe parcursul a zeci si sute de formule muzicale, cintarea fiind intrerupta, inainte de "Aliluia!", de asa-numitul terirem, o insiruire de silabe fara noima, fara corespondent in vreo limba cunoscuta a oamenilor, dar imitind cintarea ingereasca - imateriala prin definitie. Practic, din nou, cind omul devine mai apropiat, mai intim cu Dumnezeu, limba (omeneasca) tace. Lasa loc cel mult cintarilor si limbii poetice. Un intreg sirag de metafore si tropi inunda spatiul liturgic, inca din vremuri vechi-testamentare, continuind in epoca scrierii Noului Testament si excelind apofatic in marea opera literar-liturgica a imnografilor. Sfintul Ioan Gura de Aur merge cu indrazneala si mai departe, spunind chiar despre Dumnezeiestile Scripturi ca, in mod normal, n-ar fi fost nevoie de ele in relatia de iubire dintre Dumnezeu si oameni. Dar, de vreme ce omul a intors spatele iubirii lui Dumnezeu si cunoasterii Lui fara intermediar, Dumnezeu i-a mai acordat o sansa, o "a doua cale", prin Scriptura de-Dumnezeuinsuflata. Aceasta nu inseamna, desigur, nici abandonarea Scripturilor, nici injosirea lor, nici dispretul pentru teologhisire, ci arata indemnul Parintilor Bisericii pentru a aseza la locul cuvenit cuvintul scris si rostit, astfel incit omul sa nu confunde Adevarul cu vorbirea despre Adevar, sa nu faca idol din Scriptura sau din orice alt cuvint al Parintilor Bisericii, practic sa nu-L inlocuiasca pe Dumnezeu cu darul pe care Dumnezeu i-l face omului.
 
Se contureaza, astfel, prin aceasta carte, o binevenita invitatie la receptarea critica, din partea teologilor, in primul rind, dar si a celorlalti cititori, a unei sinteze - in esenta, patristice - a fundamentarii teoretice a fenomenului iconic, dar, pe alocuri, si a unei propuneri terminologice3 , deci, la nivelul semnificantului. Fie acest inceput sub semnul binecuvintarii Imparatului Ceresc, Duhul Sfant, Cel Care i-a calauzit si insuflat pe Parintii Bisericii sa gaseasca cele mai potrivite cuvinte ce aveau sa insemneze maretia slavei Sale! - Bucuresti, 15 iulie 2020, Lect. Univ. Dr. Octavian Gordon, Facultatea de Teologie Bucuresti
Citeste mai mult

nou

35.00Lei

Sau 3500 de puncte

!

Fiecare comanda noua reprezinta o investitie pentru viitoarele tale comenzi. Orice comanda plasata de pe un cont de utilizator primeste in schimb un numar de puncte de fidelitate, In conformitate cu regulile de conversiune stabilite. Punctele acumulate sunt incarcate automat in contul tau si pot fi folosite ulterior, pentru plata urmatoarelor comenzi.

In stoc

Descrierea produsului

Exprimarea in plan material a realitatilor dumnezeiesti, adica exprimarea inexprimabilului, a fost dintotdeauna o lucrare anevoie de patruns cu mintea, mai ales atunci cand unii carturari au incercat - zadarnica stradanie! - sa dezlege cu stiinta filosofiei si a filologiei tainele acestei infiripari. Cei intelepti insa au stiut sa nu se avinte dincolo de pragul smeritei-cugetari si, cu toate ca s-au dovedit in fata lumii intregi a fi deopotriva straluciti calofili si filosofi, cu luare-aminte la fiecare silaba scrisa sau rostita, menita si sa adauge cunoastere, dar si sa placa urechii, au aratat fara urma de indoiala care este locul cuvenit acestui fel de a teologhisi.
 
Pe scurt, la unison, Parintii Bisericii, atit cit am avut prilejul sa-i citim si sa-i intelegem, spun asa: Dumnezeu si realitatile Sale tainice, chiar in masura in care ni le-a descoperit, nu pot fi cuprinse cu mintea. Rostul descoperirii este unul eminamente doxologic, pentru ca lauda adusa lui Dumnezeu sa sporeasca. De vreme ce nici macar cu mintea nu pot fi cuprinse, cu atit mai putin pot fi cuprinse in cuvinte, intrucit limba si cuvintele au putere de cuprindere mult mai mica decit insasi mintea. De aceea, forma cea mai inaintata a cunoasterii lui Dumnezeu nu este in exprimari, ci in tacere, isihasmul vadindu-se a fi, de asemenea, calea cea mai inaintata a monahismului, dar nu in termenii unei performante ascetice, ci in termenii vederii mai limpezi, intru trezvie, a lui Dumnezeu, deci ai cunoasterii Lui. Acelasi lucru este aratat si in episodul Schimbarii la Fata a Mantuitorului pe Muntele Taborului inaintea ucenicilor Sai, cand, in fata stralucirii Dumnezeirii, omul-Petru nu poate rosti altceva decit celebrele cuvinte copilaresti (in cel mai pur sens al cuvantului), prin care Il pofteste pe Dumnezeu sa Se salasluiasca, impreuna cu cei doi strabuni Parinti, Moise si Ilie, reprezentand Legea si Proorocii, in trei... corturi facute de mina omului. Evident, pe verhovnicul Petru nu-l putem banui de atita naivitate. Realizam insa ca, in fata stralucirii Dumnezeirii, mintea sta in loc, limba tace. Iar daca nu tace, rosteste lucruri neintelese in limbajul comun.
 
Tot astfel, adica tinind de aceeasi ratiune a ierarhizarii lucrurilor (realitate - intelegere - exprimare), in momentul cel mai intim al Sfintei Liturghii - cind Hristos Isi da Sfintul Trup si Sfintul Singe oamenilor, intii slujitorilor Sfintului Altar, apoi credinciosilor -, moment liturgic cunoscut sub numele de chinonic (adica al Impartasirii), Biserica a rinduit sa se cinte la strana un singur verset dintr-un Psalm (in Duminici, de pilda, versetul este "Laudati pe Domnul din ceruri! Aliluia!"), pe parcursul a zeci si sute de formule muzicale, cintarea fiind intrerupta, inainte de "Aliluia!", de asa-numitul terirem, o insiruire de silabe fara noima, fara corespondent in vreo limba cunoscuta a oamenilor, dar imitind cintarea ingereasca - imateriala prin definitie. Practic, din nou, cind omul devine mai apropiat, mai intim cu Dumnezeu, limba (omeneasca) tace. Lasa loc cel mult cintarilor si limbii poetice. Un intreg sirag de metafore si tropi inunda spatiul liturgic, inca din vremuri vechi-testamentare, continuind in epoca scrierii Noului Testament si excelind apofatic in marea opera literar-liturgica a imnografilor. Sfintul Ioan Gura de Aur merge cu indrazneala si mai departe, spunind chiar despre Dumnezeiestile Scripturi ca, in mod normal, n-ar fi fost nevoie de ele in relatia de iubire dintre Dumnezeu si oameni. Dar, de vreme ce omul a intors spatele iubirii lui Dumnezeu si cunoasterii Lui fara intermediar, Dumnezeu i-a mai acordat o sansa, o "a doua cale", prin Scriptura de-Dumnezeuinsuflata. Aceasta nu inseamna, desigur, nici abandonarea Scripturilor, nici injosirea lor, nici dispretul pentru teologhisire, ci arata indemnul Parintilor Bisericii pentru a aseza la locul cuvenit cuvintul scris si rostit, astfel incit omul sa nu confunde Adevarul cu vorbirea despre Adevar, sa nu faca idol din Scriptura sau din orice alt cuvint al Parintilor Bisericii, practic sa nu-L inlocuiasca pe Dumnezeu cu darul pe care Dumnezeu i-l face omului.
 
Se contureaza, astfel, prin aceasta carte, o binevenita invitatie la receptarea critica, din partea teologilor, in primul rind, dar si a celorlalti cititori, a unei sinteze - in esenta, patristice - a fundamentarii teoretice a fenomenului iconic, dar, pe alocuri, si a unei propuneri terminologice3 , deci, la nivelul semnificantului. Fie acest inceput sub semnul binecuvintarii Imparatului Ceresc, Duhul Sfant, Cel Care i-a calauzit si insuflat pe Parintii Bisericii sa gaseasca cele mai potrivite cuvinte ce aveau sa insemneze maretia slavei Sale! - Bucuresti, 15 iulie 2020, Lect. Univ. Dr. Octavian Gordon, Facultatea de Teologie Bucuresti
Citeste mai mult

Detaliile produsului

De acelasi autor

De pe acelasi raft

Parerea ta e inspiratie pentru comunitatea Libris!

Noi suntem despre carti, si la fel este si

Newsletter-ul nostru.

Aboneaza-te la vestile literare si primesti un cupon de -10% pentru viitoarea ta comanda!

*Reducerea aplicata prin cupon nu se cumuleaza, ci se aplica reducerea cea mai mare.

Ma abonez image one
Ma abonez image one