In inchisoare am intalnit si diavoli si sfinti. Acestia din urma imprastiind in jurul lor lumina taborica si tot harul pe care credinta adevarata imbraca sufletele lor.  Oricat de paradoxal ar parea, cele mai mari satisfactii sufletesti le-am avut in detentiein special, la sanatoriul Targu Ocna. Acolo, datorita catorva personalitati in frunte cu Valeriu Gafencu, botezat de Nicolae Steinhardt „Sfantul inchisorilor”, Ion Ianolide, Gheorghe Jimboiu si altii, s-a instalat o atmosfera cu totul deosebita. 

Dragostea intre oameni si intr-ajutorarea crestina a fost mai prezenta ca nicaieri in alta parte. Poate si atmosfera sumbra datorata luptei permanente cu moartea a contribuit la instalarea ei. Sanatoriul se transformase intr-un templu de rugaciune. Aici m-am convins ca sfintenia nu este o utopie, cum in vremea noastra materialista, multi sunt inclinati sa creada, ca este realizabila de cei ce doresc, cu tarie, s-o atinga. (Aristide Lefa)