Sfantul Inochentie al Penzei a trecut tanar la cele vesnice, fara sa piarda nici o clipa din cei 35 de ani pe care i-a petrecut pe acest pamant. A scris, a propovaduit, s-a nevoit, a indurat prigoana si a pastorit, urmand ­indeaproape marilor Parinti care au slujit Bisericii ca ierarhi, marturisitori si invatatori. Unul dintre cei mai invatati ierarhi ai vremii sale, a fost si unul dintre cei mai ascetici, dar si dintre cei mai smeriti si blanzi. Cu toate ca a pastorit ca arhiereu numai patru luni, pomenirea lui a ramas nestearsa in eparhia slujirii sale, ca a unuia ce a fost cu adevarat „dreptar credintei si chip blandetelor”.

Cartea de fata aduce pentru prima data la ­indemana cititorilor romani o parte din mostenirea de buna mi­reas­­ma duhovniceasca a acestui sfant putin cunoscut la noi, cuprinsa in scrisori si cuvinte de invatatura, in care fiecare crestin, fie el mirean sau monah, va gasi negresit folos pentru suflet, mangaiere in incercari, raspuns ­pentru problemele si cautarile sale duhovnicesti.