"Cartea vietii este cartea suprema, pe care rasfoind-o nu poti sa revii la o fila anume” isi nota Iulia Hasdeu intr-una din tentativele ei de a avea un caiet de insemnari. Adunand laolalta aceste notite, informatiile din actele oficiale si din corespondenta purtata, indeosebi scrisorile catre parintele ei, datate constiincios, s-a iscat dorinta de a o lasa pe adolescenta de acum un secol lulia sa se infatiseze in procesul de creatie. Este copila precoce, este adolescenta inzestrata, este tanara geniala in perioada ei de formare, cand insetata de cunostinte daruia ce asimilase si inapoia in poezie, eseu, roman, crochiu in carbune, acuarela viguroasa, compozitii muzicale. Mai mult, jurnalul astfel intocmit tradeaza neobosita sete de viata, ce doar dubleaza setea de afirmare: Voi invinge prin mine insami. In Jurnalul ei de 19 file — ani de viata pamanteasca, lulia Hasdeu este mai umana, noi ignorand voit aureola proprie geniilor si pe care legenda i-a atribuit-o nedarnic. (Crina Decusara Bocsan)