Ca un conflict armat lasa urme de nesters in mintile combatantilor e de la sine inteles. Daca este vorba de cel de-al Doilea Razboi Mondial, iar printre cei care au luptat pe front se numara unul dintre cei mai mari ganditori maghiari ai secolului XX, Bela Hamvas, rezultatul nu poate fi decat unul exceptional — o carte plina de vitalitate, intensa si fermecatoare — Filosofia vinului.

Volumul se afla undeva la limita dintre eseu, scriere confesiva, text retoric, filosofie si hermeneutica. Autorul scrie cand direct, ca dintr-o suflare, cand cu elegante volute stilistice. Cand lauda vinul in care vede o licoare divina, cand discuta cu nonsalanta despre religie, cand condamna virulent ateismul. Volumul este in egala masura un compendiu al vinurilor, o enciclopedie in miniatura despre cum, cat si de ce trebuie sa bei vin, dar si o fermecatoare oda inchinata vietii in general si micilor placeri de zi cu zi.

Razvan Nastase

Arta creatiei si a autodesavarsirii cere un simt al umorului — acesta a fost principiul dupa care Hamvas a creat si a trait, neluandu-se niciodata prea in serios. Astfel, limbajul mistic al scrierilor sale, tonul sobru revelator, sentintele grave — toate ascund in intimitatea lor un umor senin […]. Coloratura sever-critica si tenta didactica trebuie tratate cu precautie, asadar sa ne apropiem de Hamvas cu acel sanatos haz de necaz cu care privea el tot ce-l inconjura si tot ce devenea subiect al scrierilor sale. La urma urmei, spiritul critic al lui Hamvas si umorul lui se reduc la un singur lucru: iubirea — iubirea lui fata de om, fata de lume, fata de Dumnezeu.

Tot cu iubire merita sa citim si cartea de fata. Filosofia vinului este o carte a bucuriei, plina de umor si de dragoste. Cine se va astepta la argumentari filosofice poate va fi dezamagit, iar cine cauta un studiu de specialitate in domeniul vinului va fi derutat. Hamvas a scris exact ce si-a propus: o carte de neocolit, pur si simplu. Pentru ca Filosofia vinului poate fi criticata sau indragita, poate fi detestata sau savurata, poate fi combatuta sau asezata in randul cartilor de capatai, dar in mod sigur ea nu poate fi ocolita.

Laszlo Attila Hubbes

Ei bine, va intreb: care-i cauza starii hartuite a ateilor de azi? Va spun: ateismul. Ateismul, de fapt, este o boala. Boala vietii abstracte. Are un singur leac: viata nemijlocita. Sa te indragostesti de prima femeie frumoasa care-ti iese in cale si, cat mai degraba, sa mananci mult si bine, sa te plimbi printre flori, sa te duci sa locuiesti in bradet, sa asculti muzica, sa admiri picturi si sa bei vin, vin, vin, vin. Deoarece, religia buna este un talent ce traieste numai in cel sanatos. Se dizolva si se evapora in impuritate. Acest lucru a fost spus de unul dintre marii nostri contemporani, intr-una din clipele sale de exceptionala iluminare. Cauza grabei hartuite si fara de rost, a jalnicei rataciri tulburate, informe, goale — caracteristice ateilor de azi — este tocmai aceasta impuritate. Credeti-ma, aceasta boala are un singur medicament: vinul. Sa stiti, bietii mei ucenici, ca nu sunteti numai infirmi, nu sunteti doar prosti, idioti, cersetori in marea bogatie a vietii, nu sunteti doar bolnavi, ci pe deasupra si impuri. Aceasta e cea mai importanta cauza a starii voastre hartuite. Din aceasta pricina sunteti voi asa de nenorociti cum sunteti. Religia buna, viata nemijlocita, buna constiinta, linistea, luciditatea, fericirea nu salasluiesc in sufletul impur. De aceea sunteti nervosi si egoisti, abstracti si nefericiti, pentru ca nu sunteti puri pentru marea iluminare. Vin! Va spun iarasi: beti vin! Pe urma va vine pofta si de saruturi si de cules de flori si de prietenie si de bunul somn adanc si de ras, iar dimineata — in loc de ziare — veti citi poeti.

Bela Hamvas

Bela Hamvas — scriitor, filosof, istoric al culturii universale — s‑a nascut la Prešov (localitate aflata pe teritoriul actual al Slovaciei) pe 23 martie 1897. In 1923 devine licentiat in filologie maghiara si germana la Universitatea Peter Pazmany din Budapesta. Dupa un stagiu de jurnalist, din 1927 lucreaza ca bibliotecar. In 1935-36 impreuna cu Karoly Kerenyi fondeaza cercul literar si revista Sziget. In 1937 se casatoreste cu scriitoarea Katalin Kemeny. In timpul celui de‑al Doilea Razboi Mondial este chemat de trei ori pe front. Din 1945 editeaza Studiile Presei Universitare, publica antologii, tine cursuri. Cartea scrisa impreuna cu sotia sa, Revolutie in arta, provoaca aversiunea lui Gyorgy Lukacs. In 1948 isi pierde dreptul de a publica si totodata si slujba din biblioteca. Se retrage la tara, unde se ocupa de gradinarit. Din 1951 pana in 1964 lucreaza pe santiere ca muncitor necalificat si magazioner. Continua totusi sa creeze — scrierile sale circula in samizdat. Desi interdictia de publicare continua si dupa decesul lui (survenit pe 7 noiembrie 1968), acest ganditor incomod are un impact semnificativ asupra culturii si artei maghiare din cea de-a doua jumatate a secolului XX.