Scrisa pe baza documentarii in colectii de carte rara din Scotia, Statele Unite, Finlanda, Islanda, Olanda, Germania si Austria, lucrarea lui Catalin Avramescu este unica istorie sistematica a canibalismului reflectata in oglinda filozofiei. Aceasta istorie este reconstituita ca o succesiune de trei stadii.
In cel dintai, canibalul este tratat ca o creatura ivita din menajeria dreptului naturii.
In cel de-al doilea, el ajunge o retorta diabolica, al carei rost este sa incurce socotelile teologilor si metafizicienilor.
Cel de-al treilea este cel in care se pare ca am ajuns astazi: un stadiu in care antropofagia apare ca un produs al circumstantelor si al educatiei. Dreptul natural, materialismul si relativismul sunt cele trei mari discipline animate de prezenta canibalului.
Fiind doar in ultima instanta subiectul concret al unei antropologii aberante, canibalul este mai inainte de orice o creatura livresca, un personaj ce anima scrierile filozofilor si juristilor dintr-o perioada sau alta a istoriei. Destinul sau lumineaza misterul general al declinului teoriilor dreptului natural, un declin in spatiul caruia gandim notiunile de bine si de rau.

"O carte splendida… Avramescu dezvolta o teza originala despre locul cruzimii absolute in filozofiile politice ale societatilor din epoca moderna timpurie. Cunostintele sale istorice sunt uimitoare. Interpretarile sale sunt mereu sobre si convingatoare." - Thomas Pavel, University of Chicago

"Istoria intelectuala a antropofagiei, relatata erudit si inteligent de filozoful roman Catalin Avramescu, redescopera locul central pe care canibalul l-a avut in gandirea sistematica in privinta a ceea ce inseamna sa fii om." - Steven Shapin, in Los Angeles Review of Books

"Un adevarat banchet…o delectare academica de prim rang." - Simon Blackburn, in Times Higher Education

"Contribuie semnificativ la intelegerea naturii Raului." - Vladimir Tismaneanu, University of Maryland

"Acest studiu este o lectura esentiala pentru cei interesati de istoria intelectuala a Europei." - Gananath Obeyesekere, in Historian

"Cartea lui Avramescu este un tur de forta." - Tom Sorell, University of Birmingham

"Caracteristica principala a cartii este data de cunostintele enciclopedice ale autorului… Este imposibil sa nu recunosti ca aceasta lucrare este extrem de originala, valoroasa si,
totodata, provocatoare." - Tim murphy, in European Legacy

"Avramescu ne prezinta pe noi si istoria noastra intr-un mod complet original si captivant." - Daniel Garber, Princeton University
Fragment din lucrarea: Filozoful crud de Catalin Avramescu

" Ceea ce reformatorii penali ai Iluminismului reclama este, inainte de orice, marginalizarea chinurilor corpului. Pedepsele atroce si tortura sunt condamnate, iar pentru prima data legitimitatea si utilitatea pedepsei cu moartea incep sa fie chestionate.  Intr-o calatorie fictionala in America, Aventurile lui Jacques Masse, eroul descopera, in premiera, o tara in care pedeapsa capitala este abolita si in care pedepsele constau in munca fortata; lucrarea contine si un elogiu al filozofiei lui Descartes.
Asta nu inseamna ca multimea curioasa nu se mai aduna in jurul esafodului. Insa ceea ce se petrece aici incepe sa fie din ce in ce mai putin un teatru sangeros si din ce in ce mai mult o executie rece, rapida si eficienta a justitiei criminale, care va culmina cu introducerea ghilotinei. Acesta este un proces gradual. Esafodul medieval nu a fost niciodata, in principiu, un loc al pasiunilor dezlantuite. Pedeapsa capitala si chinurile care o precedau aveau logica lor, in care momentul final era stabilit cu precizie, in functie de consideratii simbolice si morale. Treptat, se intampla doua lucruri, nu neaparat conectate intre ele. Pe de o parte, momentul mortii este ocultat. Spre exemplu, in Olanda secolului al XVII-lea, condamnatul este sugrumat dupa un paravan, inainte ca trupul sau sa fie supus restului de pedeapsa, in vazul publicului. In Franta secolului al XIX-lea, ghilotina incepe sa fie instalata pe furis in pietele publice, la iesirea zorilor, pentru ca numai cei mai hotarati curiosi sa poata veni sa priveasca; mai tarziu, aceasta va fi ascunsa. complet intre zidurile inchisorii. Pe de alta parte, atrocitatile legale, in primul rand formele de mutilare a corpului, sunt din ce in ce mai putin tolerate de spectatori. Acest lucru este valabil si pentru formele nonle-tale de mutilare: biciuirea, insemnarea cu fierul rosu, taierea urechilor. Rezultatul combinat al acestor evolutii este disparitia discreta din peisajul urban, inainte de sfarsitul secolului al XVIII-lea, a esafodului si a _furcilor". Acestea sunt uneori constructii elaborate, de care sunt prinse cadavrele (ori bucati din cadavrele) celor executati. Ubicuitatea lor este sugerata si de faptul ca ele sunt repere pentru calatori, cumva precum bornele noastre kilometrice.
Cruzimea nu dispare pur si simplu dintre sentimentele publicului Luminilor. Dimpotriva[...]”