Five brothers
Five brothers
• Editie canturi colorate (Sprayed Edges)
Captiva intre pericol si dorinta, Krisjen patrunde in lumea enigmatica a fratilor Jaeger.
Captiva intre pericol si dorinta, Krisjen patrunde in lumea enigmatica a fratilor Jaeger.
Unul dintre ei o place, un altul o doreste, un alt frate o detesta.
Unul adora sa o priveasca, iar altul nu se uita niciodata la ea.
Macon este cel mai mare dintre frati. Are treizeci si unu de ani si a fost puscas marin. Nu-mi amintesc sa-l fi vazut vreodata zambind.
La douazeci si opt de ani, Army e burlac, are un baietel si cei mai frumosi ochi verzi pe care i-am vazut in viata mea.
In curand, Iron va intra la inchisoare. Nu ai vrea sa ai de-a face cu el. De fapt, e un tip de treaba, dar problema lui este ca nu isi poate stapani reactiile violente.
Dallas e cel pe care nu il suport. Are douazeci si unu de ani si este un tip egoist si plin de cruzime - un profitor fara scrupule.
Iar Trace e al meu. Ma rog... A fost al meu pentru scurt timp, fiindca nimeni nu il poate imblanzi.
Si nici nu vreau sa fie imblanzit. Am optsprezece ani. M-am distrat cu el, dar acum trebuie sa-mi vad de viata mea. O sa ma intorc dincolo de calea ferata, departe de Mlastina si de toti fratii Jaeger.
In casa mare a parintilor mei, pe strada mea curata, acolo unde nu intru in nicio incurcatura. Asa voi face, voi pleca dis-de-dimineata, la prima ora, insa in seara asta vreau sa dorm pe canapeaua lor.
Casa Jaeger e tacuta, cufundata in intuneric. Toata lumea doarme. Cu exceptia lui... A vazut ca plang si acum se apropie de mine. Il las sa ma stranga in brate. Ii simt rasuflarea pe gat, ii simt degetele in par. Si nu se opreste aici.
Nu cred ca a fost Trace.
Pe cat de captivanta este proza lui Douglas, pe atat e de sexy! - Colleen Hoover, autoare de bestsellere New York Times
Traducere din limba engleza de Anca Irina Ionescu.
"Multa vreme am fost fericit ca sunt intaiul nascut. Nu pentru ca statutul de intai nascut imi conferea mai multa putere, nici pentru ca nu era nevoie sa imi impart lucrurile cu altcineva, nici fiindca am avut intotdeauna camera mea, ci pentru ca am plecat primul de acasa. A fost sfidarea suprema pentru tata, care isi inchipuia ca, doar pentru ca sunt fiul lui, o sa-l ajut sa isi creasca copiii, o sa le gatesc, o sa le schimb scutecele, o sa spal rufele...
Imediat ce am implinit optsprezece ani si am absolvit liceul, am intins-o de acasa. Am intrat in armata si am plecat departe, fara sa ma gandesc prea mult la mama. Dupa atatia ani in care ne tot ameninta ca o sa-si ia viata, incetasem sa cred ca o va face vreodata. Nu-i vorba ca voiam sa o faca. Pur si simplu nu mai puteam ramane acasa. Mi-am zis ca totul o sa fie bine. Viata maica-mii devenise mai usoara. Copiii cresteau. Totul s-ar fi rezolvat de la sine.
Si totusi, m-am inselat. Cinci ani mai tarziu, am fost chemat acasa, la inmormantare. Iar doua luni mai tarziu, la alta. La douazeci si trei de ani, am devenit singurul tutore si sustinator a patru copii minori, iar tot ce primisem drept mostenire de la parintii mei era casa aceasta.
Am regretat ca plecasem. Nu imi parea rau deoarece credeam ca, daca as fi ramas acasa, i-ar fi facut vreun bine mamei mele, ci pentru ca povara de a fi cel mai mare dintre frati a cazut pe Army dupa ce eu am plecat. Iar el nu merita asa ceva. La varsta aceea, deja eram furios si ma luptam zilnic cu ceata din mintea mea. Dar el este bun si calm, rabdator si cald. Nu merita sa suporte atata stres. Merita un frate care sa nu il abandoneze.
Si o merita pe Krisjen.
Si o merita pe Krisjen.
Ma uit la suvita de par intinsa pe obrazul ei. Ochii ei sunt inchisi. Stau cu bratul indoit sub cap, cu fata spre ea. Perdelele flutura in briza diminetii. A deschis ferestrele azi-noapte, probabil in timp ce dormeam. Aerul e placut. Mirosul de flori si de pamant reavan patrunde inauntru, iar frunzele palmierilor fosnesc in vant.
Dar simt si mirosul ei. Parfumul samponului ei, aroma de nuca-de-cocos a luciului ei de buze. As vrea sa ma cuprinda iar cu bratele, ca sa pot inchide ochii si sa ma prefac ca soarele nu va mai rasari niciodata.
Dar simt si mirosul ei. Parfumul samponului ei, aroma de nuca-de-cocos a luciului ei de buze. As vrea sa ma cuprinda iar cu bratele, ca sa pot inchide ochii si sa ma prefac ca soarele nu va mai rasari niciodata.
Army o merita. Si totusi, nu imi vine sa-i spun sa plece.
Krisjen deschide incet ochii. Isi da seama ca o privesc fix.
Ramanem nemiscati. Stiu ca vrea sa ma intrebe daca ma simt bine, daca am nevoie de ceva. Dar, din fericire, nu spune nimic.
Sunt atat de obosit!
Se ridica, se uita la telefon, sa vada cat este ceasul, apoi se uita din nou la mine.
Trebuie sa-i trezesc pe copii, imi spune incet.
E cat pe ce sa coboare din pat, dar apoi... se repede la mine si ma saruta pe obraz.
Toata adrenalina din corpul meu se napusteste spre acel loc.
Krisjen coboara din pat si iese inchizand usa dupa ea. Ma ridic in capul oaselor. Brusc, ma cuprinde un val de greata si o durere de cap ma izbeste in plin. Krisjen mi-a lasat pe noptiera un pahar cu apa. Dupa ce il beau pana la fund, ma asez pe margine saltelei. Ma ridic incet. Am senzatia ca peretii se strang in jurul meu. Poate ca ma simt asa pentru ca nu am mancat nimic de alaltaieri sau pentru ca am dormit aproape o zi intreaga. Ma fortez sa merg la baie. Umplu din nou paharul, il beau, il mai umplu o data. Beau pana cand setea dispare.
Descrierea produsului
• Editie canturi colorate (Sprayed Edges)
Captiva intre pericol si dorinta, Krisjen patrunde in lumea enigmatica a fratilor Jaeger.
Captiva intre pericol si dorinta, Krisjen patrunde in lumea enigmatica a fratilor Jaeger.
Unul dintre ei o place, un altul o doreste, un alt frate o detesta.
Unul adora sa o priveasca, iar altul nu se uita niciodata la ea.
Macon este cel mai mare dintre frati. Are treizeci si unu de ani si a fost puscas marin. Nu-mi amintesc sa-l fi vazut vreodata zambind.
La douazeci si opt de ani, Army e burlac, are un baietel si cei mai frumosi ochi verzi pe care i-am vazut in viata mea.
In curand, Iron va intra la inchisoare. Nu ai vrea sa ai de-a face cu el. De fapt, e un tip de treaba, dar problema lui este ca nu isi poate stapani reactiile violente.
Dallas e cel pe care nu il suport. Are douazeci si unu de ani si este un tip egoist si plin de cruzime - un profitor fara scrupule.
Iar Trace e al meu. Ma rog... A fost al meu pentru scurt timp, fiindca nimeni nu il poate imblanzi.
Si nici nu vreau sa fie imblanzit. Am optsprezece ani. M-am distrat cu el, dar acum trebuie sa-mi vad de viata mea. O sa ma intorc dincolo de calea ferata, departe de Mlastina si de toti fratii Jaeger.
In casa mare a parintilor mei, pe strada mea curata, acolo unde nu intru in nicio incurcatura. Asa voi face, voi pleca dis-de-dimineata, la prima ora, insa in seara asta vreau sa dorm pe canapeaua lor.
Casa Jaeger e tacuta, cufundata in intuneric. Toata lumea doarme. Cu exceptia lui... A vazut ca plang si acum se apropie de mine. Il las sa ma stranga in brate. Ii simt rasuflarea pe gat, ii simt degetele in par. Si nu se opreste aici.
Nu cred ca a fost Trace.
Pe cat de captivanta este proza lui Douglas, pe atat e de sexy! - Colleen Hoover, autoare de bestsellere New York Times
Traducere din limba engleza de Anca Irina Ionescu.
"Multa vreme am fost fericit ca sunt intaiul nascut. Nu pentru ca statutul de intai nascut imi conferea mai multa putere, nici pentru ca nu era nevoie sa imi impart lucrurile cu altcineva, nici fiindca am avut intotdeauna camera mea, ci pentru ca am plecat primul de acasa. A fost sfidarea suprema pentru tata, care isi inchipuia ca, doar pentru ca sunt fiul lui, o sa-l ajut sa isi creasca copiii, o sa le gatesc, o sa le schimb scutecele, o sa spal rufele...
Imediat ce am implinit optsprezece ani si am absolvit liceul, am intins-o de acasa. Am intrat in armata si am plecat departe, fara sa ma gandesc prea mult la mama. Dupa atatia ani in care ne tot ameninta ca o sa-si ia viata, incetasem sa cred ca o va face vreodata. Nu-i vorba ca voiam sa o faca. Pur si simplu nu mai puteam ramane acasa. Mi-am zis ca totul o sa fie bine. Viata maica-mii devenise mai usoara. Copiii cresteau. Totul s-ar fi rezolvat de la sine.
Si totusi, m-am inselat. Cinci ani mai tarziu, am fost chemat acasa, la inmormantare. Iar doua luni mai tarziu, la alta. La douazeci si trei de ani, am devenit singurul tutore si sustinator a patru copii minori, iar tot ce primisem drept mostenire de la parintii mei era casa aceasta.
Am regretat ca plecasem. Nu imi parea rau deoarece credeam ca, daca as fi ramas acasa, i-ar fi facut vreun bine mamei mele, ci pentru ca povara de a fi cel mai mare dintre frati a cazut pe Army dupa ce eu am plecat. Iar el nu merita asa ceva. La varsta aceea, deja eram furios si ma luptam zilnic cu ceata din mintea mea. Dar el este bun si calm, rabdator si cald. Nu merita sa suporte atata stres. Merita un frate care sa nu il abandoneze.
Si o merita pe Krisjen.
Si o merita pe Krisjen.
Ma uit la suvita de par intinsa pe obrazul ei. Ochii ei sunt inchisi. Stau cu bratul indoit sub cap, cu fata spre ea. Perdelele flutura in briza diminetii. A deschis ferestrele azi-noapte, probabil in timp ce dormeam. Aerul e placut. Mirosul de flori si de pamant reavan patrunde inauntru, iar frunzele palmierilor fosnesc in vant.
Dar simt si mirosul ei. Parfumul samponului ei, aroma de nuca-de-cocos a luciului ei de buze. As vrea sa ma cuprinda iar cu bratele, ca sa pot inchide ochii si sa ma prefac ca soarele nu va mai rasari niciodata.
Dar simt si mirosul ei. Parfumul samponului ei, aroma de nuca-de-cocos a luciului ei de buze. As vrea sa ma cuprinda iar cu bratele, ca sa pot inchide ochii si sa ma prefac ca soarele nu va mai rasari niciodata.
Army o merita. Si totusi, nu imi vine sa-i spun sa plece.
Krisjen deschide incet ochii. Isi da seama ca o privesc fix.
Ramanem nemiscati. Stiu ca vrea sa ma intrebe daca ma simt bine, daca am nevoie de ceva. Dar, din fericire, nu spune nimic.
Sunt atat de obosit!
Se ridica, se uita la telefon, sa vada cat este ceasul, apoi se uita din nou la mine.
Trebuie sa-i trezesc pe copii, imi spune incet.
E cat pe ce sa coboare din pat, dar apoi... se repede la mine si ma saruta pe obraz.
Toata adrenalina din corpul meu se napusteste spre acel loc.
Krisjen coboara din pat si iese inchizand usa dupa ea. Ma ridic in capul oaselor. Brusc, ma cuprinde un val de greata si o durere de cap ma izbeste in plin. Krisjen mi-a lasat pe noptiera un pahar cu apa. Dupa ce il beau pana la fund, ma asez pe margine saltelei. Ma ridic incet. Am senzatia ca peretii se strang in jurul meu. Poate ca ma simt asa pentru ca nu am mancat nimic de alaltaieri sau pentru ca am dormit aproape o zi intreaga. Ma fortez sa merg la baie. Umplu din nou paharul, il beau, il mai umplu o data. Beau pana cand setea dispare.
Detaliile produsului
S-ar putea sa-ti placa si
-
Price
49.00 Lei
49.00 Lei
-
PRP: 99.91 Lei
74.93 Lei
74.93 Lei99.91 Lei
-
PRP: 56.90 Lei
42.67 Lei
42.67 Lei56.90 Lei
-
PRECOMANDA
Price
69.90 Lei
69.90 Lei
-
PRP: 64.90 Lei
48.67 Lei
48.67 Lei64.90 Lei
-
PRP: 69.90 Lei
52.42 Lei
52.42 Lei69.90 Lei
-
Price
49.00 Lei
49.00 Lei
-
PRP: 56.90 Lei
42.67 Lei
42.67 Lei56.90 Lei
De acelasi autor
-
PRP: 54.90 Lei
41.17 Lei
41.17 Lei54.90 Lei
-
PRP: 89.90 Lei
67.42 Lei
67.42 Lei89.90 Lei
-
PRP: 54.90 Lei
15.00 Lei
15.00 Lei54.90 Lei
-
PRP: 69.90 Lei
52.42 Lei
52.42 Lei69.90 Lei
-
PRP: 74.90 Lei
56.17 Lei
56.17 Lei74.90 Lei
24-48h
