"Floare-de-Zapada si evantaiul secret" este povestea a doua femei extraordinare care au fost unite de destin si care au supravietuit intr-o vreme a regulilor stricte si a traditiilor stravechi. Cu ochiul unui istoric si talentul unui povestitor, Lisa See a scris un roman cu adevarat uimitor, plin de culoare si de sensibilitate, presarat cu detalii fascinante despre China secolului al XIX-lea.

"Lisa See a scris cea mai buna carte a ei de pana acum... dureros de frumoasa, o minune a imaginatiei despre o lume reala si secrete care au supravietuit pana aproape de zilele noastre." - Ami Tan, autoarea romanului "The Joy Luck Club"

"Numai cei mai buni romancieri pot face tot ceea ce a reusit Lisa See: sa dea viata nu numai unor personaje, ci unei intregi culturi si unei sensibilitati atat de uimitor de diferite de a noastra... cuceritoare si absolut convingatoare." - Arthur Golden, autorul romanului "Memoriile unei gheise"

     Fragment din romanul "Floare-de-Zapada si evantaiul secret" de Lisa See:

    “In urmatoarele cateva zile mi-a fost greu sa stau nemiscata si sa-mi las picioarele sa se vindece, asa cum ar fi trebuit, cand singurul meu gand era ca in curand aveam sa o intalnesc pe Floare-de-Zapada. Chiar si mama si matusa erau cuprinse de nerabdare, si faceau propuneri in legatura cu ceea ce trebuia sa scriem, Floare-de-Zapade si eu, in contract, desi niciuna din ele nu vazuse vreodata vreunul. Cand litiera lui Madam Wang ajunse in pragul casei noastre, eram imbracata in haine curate si simple de tara. Mama m-a dus in brate pana jos si apoi afara. Zece ani mai tarziu, cand m-am casatorit, aveam sa fiu condusa in acelasi fel pana la o litiera. Atunci imi era teama de viata cea noua care ma astepta si eram trista ca lasam in urma mea tot ceea ce stiusem pana atunci, pe cand acum, mergand la aceasta intalnire, eram voioasa si emotionata. „Oare Floare-de-Zapada era la fel ca mine?"
     Madam Wang tinu usa de la litiera deschisa, mama ma lasa jos, iar eu am pasit in spatiul mic. Floare-de-Zapada era mult mai frumoasa decat imi imaginasem. Ochii ei erau niste migdale perfecte. Tenul ii era palid, ceea ce insemna ca nu petrecuse la fel de mult timp in afara casei ca mine in timpul anilor de lapte. O perdea rosie atarna langa ea si o lumina cu irizari trandafirii ii licarea in parul negru. Purta o tunica de matase azurie, brodata cu un imprimeu cu nori. De sub pantaloni i se zareau pantofii pe care facusem. Nu vorbi. Poate era la fel de emotionata ca mine. Zambi. Am zambit si eu.
    Litiera avea un singur loc, asa ca a trebuit sa ne inghesuim toate trei. Pentru a pastra echilibrul litierei, Madam Wang s-a asezat la mijloc. Carausii ne-au ridicat si curand tropaiau pe podul de la iesirea din Puwei. Nu mai fusesem niciodata intr-o litiera. Aveam patru carausi care alergau, incercand sa ne clatine cat mai putin, dar, din pricina perdelei trase, a arsitei din acea zi, a propriilor mele nelinisti si a miscarii ritmice si ciudate, mi s-a facut rau de la stomac."