• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura

Actiunea romanului Floarea intunecata de John Galsworthy, autor al ciclului Forsyte Saga si laureat al Premiului Nobel pentru Literatura, se intinde pe o perioada de aproape treizeci de ani din viata lui Mark Lennan, un sculptor dintr-o familie engleza instarita.
Alcatuit din trei parti, „Primavara", „Vara" si „Toamna", care corespund tot atator epoci din existenta personajului principal, volumul surprinde trei mari pasiuni din viata lui Mark, primele doua din vremea tineretii si a maturitatii, pentru doua femei mature, iar a treia din vremea varstei mijlocii, pentru o fata aflata abia la anii adolescentei.
Liric si amuzant pe alocuri, prin stangacia personajelor care nu reusesc uneori sa-si exprime sentimentele, romanul lui Galsworthy contine pasaje descriptive remarcabile si impresioneaza prin structura simetrica a naratiunii, marca a scriiturii unui mare autor.
Fragment din roman:

"Baiatul era inca in faza de crestere - si se obosise peste masura dimineata! Asta explica totul! Isi venise in fire foarte repede si se dusese sa se culce fara sa fie ajutat. Dar ce scena penibila pentru el! Nu s-a rusinat nimeni vreodata mai mult decat el de acea slabiciune neinsemnata. Acum, cand intr-adevar se simtea rau, nu putea suporta gandul sa fie ingrijit de cineva. Plecase aproape fara sa-si ia ramas-bun. Abia in pat isi reaminti expresia fetei ei cand iesise: palida si nefericita, parea ca-l roaga s-o ierte, ca si cand ar fi fost ceva de iertat! Ca si cand nu l-ar fi facut pe deplin fericit atunci cand dansase cu el. Ardea de dorinta de a-i spune: „Daca in fiecare zi as putea sa stau macar un minut atat de aproape de dumneata, atunci toate celelalte n-ar mai conta!" Poate ca maine dimineata isi va lua inima in dinti si-i va repeta fraza aceasta. Cum statea culcat, mai simtea inca o senzatie ciudata. Uitase sa apropie obloanele de la fereastra si razele lunii patrundeau inauntru; dar era prea lenes, prea somnoros ca sa se ridice sa le inchida. Ii dadusera cam mult coniac si se vede treaba ca de aceea era atat de molesit. Nu era bolnav, ci doar ametit, ca si cum ar fi visat, ca si cum n-ar mai fi avut nici o dorinta de a se misca. Numai sa stea intins acolo si sa priveasca lumina difuza a lunii, sa asculte muzica rasunand undeva, jos, departe si sa simta inca apropierea ei, ca atunci cand dansase leganandu-se, iar in tot acest timp sa fie invaluit de mireasma florilor! Gandurile lui se topeau in visuri, visurile in ganduri - toate de nepretuit si fantastice. I se paru ca razele lunii se adunasera intr-o singura fasie. Se auzi o bataie in usa, o alunecare, si o silueta se desprinse din manunchiul de raze, indreptandu-se spre el. Veni atat de aproape, incat ii simti caldura pe frunte, o auzi cum suspina, sovaie, apoi se retrage fara zgomot si dispare. Chiar atunci se vede ca se prabusise intr-un somn fara vise...
Ce ora sa fi fost cand i1 trezise acel delicat ciocanit si-1 vazuse pe profesor stand in pragul usii, cu o ceasca de ceai in mana? Se simtea bine tanarul Lennan? Da, se simtea foarte bine - va cobori indata. Era extrem de amabil domnul Stormer ca venise sa-l vada. E adevarat, n-avea nevoie de nimic. Da, da; dar persoanele „schiloade" si „schioape" au nevoie de ingrijire! In clipa aceea, chipul lui i se paru baiatului foarte bland - profesorul radea de el, dar nu prea mult. Si fusese foarte gentil ca venise si statuse acolo cat isi bause el ceaiul.
Se simtea intr-adevar bine, il durea doar putin capul. In timp ce se imbraca, se opri de cateva ori, incercand sa-si aminteasca. Fasia aceea argintie fusese numai lumina lunii? Fusese o frantura dintr-un vis sau fusese, ceea ce era foarte posibil, Anna, cu rochia ei de culoarea luminii de luna? De ce nu ramasese treaz? Nu va indrazni s-o intrebe si nu va sti niciodata daca amintirea vaga a arsurii de pe fruntea lui fusese sau nu un sarut. "