Citeste aici interviul acordat de Irina Binder librariei Libris.ro

http://blog.libris.ro/2014/08/04/irina-binder-autoarea-romanului-fluturi-am-scris-pentru-oamenii-care-stiu-sa-citeasca-dincolo-de-o-poveste/


  Se spune ca, atunci cand citesti unele carti, nu poti sau nu stii cum sa vezi si sa treci dincolo de coperti, dincolo de aparente, dincolo de cuvinte. Unele carti sunt asa, iar altele sunt altfel.
   Sunt carti care te fac sa patrunzi cu pasi timizi si mici, in lumea si in sufletul celui care le-a scris. Iar carteaFluturi este o invitatie in universul unui suflet. Povestea incepe oarecum timid, ca sa continue cu pasi grabiti si sa sfarseasca printr-o avalansa, aparent haotica, a tot ceea ce inseamna si poate aduce iubirea in viata unui om: fluturii iubirii, fericire fara margini, lacrimi si amaraciune, dezamagire si resemnare.
   Citind cartea, descoperi magia fluturilor, care intr-o singura zi se nasc, iubesc si mor. Ei asista la propria lor nastere si isi traiesc viata, ca sa asiste chiar si la propria moarte. Au parte de iubiri stinghere care ofilesc si viseaza pe flori straine, deseori nesarutate, facandu-le sa vibreze a goluri neplanse, a doruri neinvinse. Fluturii iubirii ating pe oricine gasesc frumos. Ei surprind intreaga esenta a lumii, in dorul dintre doua batai de aripi. Se bucura alungand si respirand doruri nebune, soptind la fiecare deschidere de aripi, iubire.
   Iubirea face ca, in timp, mastile oamenilor sa cada, pentru ca prea putini sunt cei care, odata dezveliti de masti, mai pot privi printre si spre iluziile vinovate pe care le-au creat sau pastrat si sa topeasca lacrimi, prin sarutari fierbinti, cu care sa alunge toate umbrele vietii.
   Citind cartea Fluturi, te bucuri de un univers plin de emotii si te regasesti in fiecare zbucium. Iar la finalul povestii, te bucuri ca Fluturi nu este doar o poveste, regasind parti din sufletul tau ascunse acolo, intre pagini. La sfarsit, te bucuri, zambesti si multumesti pentru tot: ca ai cunoscut si trait iubirea cu toti fluturii si cu toate lacrimile ei, ca ai avut parte de prietenii adevarate si sincere, ca ai crescut printre cei mai minunati si delicati oameni, ca te-ai pierdut ca sa te regasesti, pentru ca toate au un rost si pentru ca nimic nu este intamplator...
   Cititorilor mei, cu multa dragoste! - Irina Binder
Fragment:

"Abia atunci vedeam clar, purtarea lui faţă de mine. Realizam, dintr-o dată, câtă grijă a avut de mine, cât de atent era şi cât de prezent. Îmi ştia toate tabieturile şi mă răsfăţa exagerat de mult. Îmi verifica băutura, ca să se asigure că nu era prea rece, îmi tăia mâncarea în farfurie, îmi ţinea sticluţa de ojă, îmi deschidea uşile sau avea grijă să nu-mi uit ochelarii de soare, ştiind că aveam fotofobie. Făcea toate acestea necondiţionat, iar eu nu-i ofeream nimic în schimb. Mă purtam cu el ca o stăpână şi îl şicanam, ori de câte ori aveam ocazia. Între noi era permanent o tensiune ciudată, pentru că amândoi ne străduiam să ne enervăm unul pe celălalt şi niciodată nu ne tratam cu seriozitate. Prietenii noştri se distrau pe seama noastră şi participau de multe ori la farsele pe care i le pregăteam lui Robert. Iar Matei era obişnuit să ne vadă atacându-ne mereu cu replici grosolane şi nu intervenea niciodată, când ne contraziceam vehement pe diverse teme. „Am fost oarbă, în tot timpul acesta, de nu am văzut tot ce face pentru mine?" El mi-a dedicat aproape tot timpul lui, iar eu nu i-am mulţumit niciodată. Nu m-am gândit niciodată la sentimentele lui, la nevoile lui şi nu m-am întrebat dacă era fericit sau nu. Pentru prima dată de când îl cunoşteam, am simţit o dorinţă nebună îmbrăţişez. Poate de aceea m-am trezit deodată, ieşind din camera mea şi oprindu-mă abia în faţa camerei lui. „Ce faci, Irina, ai innebunit? Ce cauţi în camera lui? Vreau doar să-l imbrăţişez. Vreau doar să-i mulţumesc pentru că mi-a fost aproape şi pentru toate gesturile lui. Merită o îmbrăţişare, cu atât mai mult cu cât mi-a spus că şi-o doreşte enorm. Dar oare asta nu îi va transmite un mesaj greşit? Pot controla ceea ce se va întâmpla?"