Romanul Fluturi, un fenomen fara precedent, aduce, odata cu acest ultim volum, deznodamantul povestii de iubire dintre Irina si Robert. Protagonistii se confrunta acum cu tensiuni ireconciliabile si cu sentimente devastatoare. Irina Binder isi poarta cu magie cititorii prin meandrele unor suflete mistuite de pasiuni puternice si de slabiciuni profund umane. Ce va prevala: fiorul iubirii unice si desavarsite sau simtul datoriei fata de cei dragi? Oare iubirea adevarata este imposibila?
Voce a tinerei generatii, Irina Binder este citita si indragita de mii de oameni; recent, blogul ei a ajuns la 10 000 000 de vizualizari. Autoarea se numara printre cei mai cititi scriitori romani, iar primele doua volume din Fluturi au ocupat timp de 3 ani locul 1 in topul vanzarilor.

Fragment din roman:

"In pofida faptului ca ma dezamagise si ma ranise, nu puteam sa-l urasc. Eram suparata pe el si simteam nevoia sa il torturez cu reprosuri. Voiam sa-l fac sa simta toata durerea mea, sa simta gustul amar al vinovatiei, dar asta nu mi-ar fi adus mie alinare. Imi era ciuda ca nu-l puteam uri, fiindca aveam impresia ca daca l-as fi urat sau daca macar nu l-as mai fi iubit, suferinta mi-ar fi fost mai usoara.
Cand cineva ne raneste avem tendinta sa cautam alinare in bratele protectoare ale cuiva care ne iubeste si in care avem incredere. Eu nu mai aveam brate primitoare care sa-mi ofere liniste si siguranta. Aveam doar bratele imaginare ale tatalui meu pentru a ma adaposti.
Priveam omul care ma dezamagise cel mai tare. Avea un aer vinovat, spasit, resemnat. Nu-si ridica privirea si aveam impresia ca nici macar nu respira. Statea ca un condamnat care isi astepta ingrozit sentinta. Mi-am amintit de indata de tatal meu care imi spusese candva sa nu lovesc niciodata un om aflat la pamant, oricat de grava ar fi greseala lui."