La Defence: cosmosul acela modern si matematic imi parea imposibil de cucerit. Si totusi ma atrageau fara drept de apel ghetarii aceia si oglinzile in care vedeam aparand miturile si superstitiile celui de-al treilea mileniu. Explorind cartierul, am descoperit tuneluri, coridoare, santiere, pivnite, parcari, ramificatii demne de Misterele Parisului.
Mi-am inchipuit o femeie tanara chiar in inima labirintului: Elodie era sculptor unui mobil infinit. Mai aveam nevoie de un animal (nu pot scrie fara un astfel de ascendent); va fi idolul barbar al pustilor de La Defence, banda de copii - pirati de rase diferite traind prin parcari.
Raphael, bancherul, devorat de demonul sudului, si Chandor, un medic de noapte cam ambiguu, teseau intrigi enignatice in jurul lui Elodie si al copiilor. Elodie si Chandor alesesera aventura unei pofte fara sat. Planeta se temea la vremea aceea de un dezastru. Un cerc de angoasa si dorinta invaluia citadelele mele pure. Patrunsesem din acel moment in istoria veridica si legendara a turnurilor de la Defence.