Fragmente critice IV este o lectura fascinanta pentru ca arata in ce fel a fost asimilata epoca interbelica de constiinta intelectuala romaneasca dupa 1990, cum anume s-au refacut legaturile, in ce termeni s-au restabilit aliantele. Nu a fost o apropiere neselectiva, entuziasmul a fost real, dar masurat, respingand ce era de respins si acceptand esentialul: identitatea de scriitor. Criticul ii citeste estetic pe eseistii anilor '30 si lectura aceasta este cea eficienta, deoarece rezultatul e canonizarea unor mari scriitori. Astfel, esteticul este pentru Eugen Simion nu doar criteriul esential al judecarii literaturii, ci si unul dintre argumentele majore pentru integritatea culturii romane. Nu e o intamplare ca cel care gestioneaza aceasta reintegrare este unul din cei mai importanti critici saizecisti, facand deci parte din generatia care a operat si reintegrarea canonica a marilor scriitori interbelici dupa proletcultism. Actionand, inca inainte de proiectul major al Dictionarului General al Literaturii Romane si de seriile de editii critice de la Academia Romana (intre care Cioran si Vulcanescu ocupa locuri de cinste), ca un mare canonizator, Eugen Simion apare si in cartea de fata ca unul dintre cei mai importanti critici si actori literari ai acestor decenii. - Doris Mironescu