Cand trupul neinsufletit al unei turiste suedeze este descoperit pe o plaja din Hammamet, Tunisia, toate suspiciunile cad asupra gruparilor extremiste islamice, in permanenta dornice sa dea o lectie moralei decadente a occidentalilor. Nimeni nu se gandeste ca autorii crimei trebuie cautati pe o alta latitudine, mult mai nordica, si nici ca motivul nu-si are resorturile in religie, ci in dorinta fara margini de inavutire prin orice mijloace.
    Insa caruselul crimelor continua, si singura legatura intre victime pare sa fie o respectabila companie farmaceutica din Stockholm, parte dintr-un concern multinational. Pas cu pas, intram in culisele unui joc cinic, in care se mizeaza vietile a mii de oameni nevinovati pentru castiguri fabuloase. Medicamente expirate, vaccinuri netestate suficient si care produc efecte adverse ingrozitoare, bani negri, asasini platiti, carteluri ale crimei organizate, dar si o imposibila poveste de dragoste – acestea sunt ingredientele unui thriller care te tine cu sufletul la gura de la prima pana la ultima pagina.
    Fragment din romanul "Frumosul asasin" de VT Morogan:

    “A inchis cu un gest brusc dosarul din fata lui si l-a mangaiat incantat cu varful degetelor. Nu intelesese mare lucru, insa Richard Sundblad il asigurase ca documentatia era completa. Vaccinul putea fi oricand fabricat. Va fi un om bogat. Foarte bogat. Joia aceea va ramane o zi de pomina pentru el. Temandu-se pentru reputatia lui, lasul de suedez se grabise sa-i predea materialul secret. Sincer sa fie, nu fusese deloc sigur ca reusise sa-l intimideze. Oricum, nu astepta nimic de la el inainte de 17 decembrie, dar imbecilul se speriase si ii adusese dosarul dis de dimineata. Astazi, joi, 13 decembrie. Va fi bogat. Pe 24 decembrie, la ora 12,00, omul lui Boris venea sa ia materialul. In aceiasi zi, la ora 12,30 o suma mare de bani, aproape ca nu-i venea sa creada cat de mare era, va fi transferata in contul lui de la banca din Gibraltar. In ziua urmatoare, pe 25 decembrie, el insusi se va afla acolo, in paradisul oamenilor bogati si inteligenti, iar Sundblad va ramane cu buzele umflate. Si nu doar Sundblad, mult mai multi, in frunte cu simandicoasa conducere de la Londra.
    Era fericit. Nu-si amintea sa fi fost vreodata atat de fericit. S-a ridicat de la birou si, cu dosarul gros sub brat, s-a indreptat spre seiful aflat pe peretele opus al incaperii. A format cifrul si l-a deschis. A pus dosarul inauntru. In seif, tinea o sticla de whisky special, pentru imprejurari la fel de speciale. A luat sticla si a incuiat la loc seiful. S-a dus la chiuveta mascata de un paravan si a luat paharul aflat acolo. A lasat sticla si paharul pe impozanta lui masa de lucru, din lemn de mahon si s-a asezat pe scaunul capitonat cu piele. A umplut paharul pe jumatate si a baut.
    Evenimentul merita sarbatorit. Norocul revenise. Soarta ii suradea din nou. Vaccinul era al lui, adica al lui Boris. Banii erau insa ai lui. Desigur, ar fi putut sa incerce o vanzare dubla, dar era mai simplu asa. Lacomia excesiva nu era buna, atragea dupa sine nenorocul.”