Prin artera tocului odata tanar, pulsa, alunecand soptit pe obrazul imaculat al hartiei, un melanj sideral-terestru de inspiratie navalnica si sange albastru. Miezul becului atarnat de tavanul incropit din stuf baltaret, lumina zelos, dar miop, incaperea austera. In mijlocul odaii, aplecat posesiv asupra mesei, Nicolae isi citea cu urme de cerneala gandurile, iarasi si istovitor inmugurite. Dulcea lui povara!
De o vreme incoace, lumea vazuta si nevazuta il ispitea cu intelesuri pana acum ascunse. Si ca sa nu le piarda, le asternea zilnic pe hartie. Trecusera cateva luni de cand se pogorase asupra lui acest duh temperamental. Si de atunci nu-i mai dadea pace...
Sub masa, un motan aramiu, satul de somn si inghiontit de foame, se ridica lenes si, arcuindu-se felin, isi dezmorti incheieturile. Se indrepta apoi, fara chef, catre un ghem jegos de sfoara si il lovi de cateva ori cu labele. Plictisitor! Se intoarse cu speranta catre Nicolae si, dupa cativa pasi, ii sari brusc in brate. Trezit parca dintr-un vis proorocesc, barbatul isi intinse la randu-i bratele intepenite. - Catalin Lungu