Ciudate personaje populeaza acest roman-sampanie! Unul isi pierde capul cand aude de Revolutia Franceza, altul a vazut Basic Instinct de atatea ori, incat ii cunoaste toate dedesubturile lui Sharon Stone. Printre instalatori polonezi, rusi betivani (scuze pentru pleonasm), chinezi suicidari si ghicitoare exotice se insinueaza, cuminte si asezat, un produs al Carpatiei predecembriste. Cine este el? Nimeni altul decat Lionel Frunza, un roman haituit de ambitia naturalizarii galice, chiar daca asta nu-i va aduce transformarea numelui in Feuille, ci doar disparitia caciulitei de pe „a“-ul final din „Frunza“. Deprins sa se trezeasca inainte de soneria desteptatorului, dansator de vocatie, grijuliu si cu vecinii, si cu lamaiul din apartament, Lionel (fost Ionel, fireste) e un cetatean model. Nu incalca nici o regula de buna convietuire si nu indispune pe nimeni. Toate merg ca unse pana cand o ghicitoare il anunta cand anume va muri. Atunci mecanismul impecabil al lui Lionel se deregleaza, iar culoarea vietii netrucate ii revine in obraji. Cum i se termina aventurile? Cum doriti, caci romanul lui Adrian Lustig are doua epiloguri – unul pentru pesimisti, celalalt pentru optimisti. Insa, indiferent pentru ce optati, rasul insotitor e garantat.