Helena Petrovna Blavatsky este cunoscuta ca fondatoarea, in 1875, a Societatii Teosofice. Rusoaica de origine, cosmopolita, calatoreste din America de Sud pana in Japonia si Indonezia, in Egipt, Grecia si India, traducand din 16 limbi, inclusiv ebraica, sanscrita, latina si greaca. Intentia ei a fost de a reinvia vechile Scoli de Mistere, a acelor centre din vremea lui Pitagora, Platon sau Plotin in care se invata ca in om si in natura exista legi de o profunzime si simplitate inimaginabile, care se pot cunoaste si care, prin studiul lor, duc la descoperirea identitatii reale, la intuirea adevarului. Nascuta Hahn, in noaptea dintre 11 si 12 august 1831, la Ekaterinoslav, era descendenta a unor cruciati, tatal sau coborand din ramura Contilor de Hahn Mecklenburg, iar mama fiind fiica Consilierului Regal Andrey Fadeieff si a Printesei Helena Dolgorouky, aceasta la randul ei descendenta a primului conducator al Rusiei, Ducele Rurik. Operele ei fundamentale sunt Doctrina Secreta (carte monumentala continand o istorie universala a simbolurilor, filosofiilor si credintelor, a ezoterismului si a Marilor Adepti si Initiati), Isis fara val (studiu consacrat depasirii granitelor aparente dintre stiinta si religie), Cheia teosofiei (prezentare a ideilor teosofice fundamentale), Glosarul teosofic si Glasul linistii (traducere a unui vechi text initiatic tibetan). Viata ei a fost dedicata in totalitate cautarii izvoarelor comune ale intelepciunii universale, intr-o viziune de mare profunzime si autenticitate, care nu de putine ori a socat, obtinand insa in acelasi timp si confirmarile istoriei.