- Ai aici un bilet, atentie, pana la capatul de linie, e un tren regio, adica personalul de altadata. Pleaca din Gara de Nord la noua fara cinci. Nu mergi pana la capat, cobori la a saptesprezecea statie, le numeri bine, sa fie gari mai mari, mai mici, halte, ma rog, nu opriri intamplatoare. Acolo vei fi asteptata si ti se va spune ce ai de facut. Inainte de coborare, iti infasori capul in salul asta, uite-l aici, facut sul. Nu trebuie sa ti se vada parul.  Ii musai ca o vreme sa stai ascunsa. Daca asculti de mine si de inca un mosneag la fel ca mine, vei fi ocrotita. Tu stii, stiu si eu, stie si el, stiu si altii pe care-i doare si carora le pasa, ca tu ai dreptate. Dar nu-i de niciun folos sa mori ori sa dispari cum vor ei, cu tine ar disparea si adevarul.

 

- Bine, dar adevarul va aparea astazi, nu va mai putea nimeni sa...

 

- Ba vor putea sa-l nege si nimeni nu se va pricepe sa-l trezeasca la viata.

 

- Dar Filip Criste...

 

- Ia, draga mea, acest bilet si du-te. Nu-i nevoie sa-l recunosti tu pe omul din gara aceea, te va gasi el pe tine, numai sa nu numeri gresit.

 

- Cum se cheama statia?

 

- Numarati, numarati, cantariti si impartiti se traduce corect „mene, mene, techel ufarsin”.